O altfel de toamna

Doamne, era sa nu te recunosc! Ce e cu tine?Chiar esti,tu, cea care te parfumai cu vara si zburdai printre primaveri cu usurinta fluturelui?Cum de te-ai ascuns in locul asta plin neimpliniri si frici?Privirea ta,in care se zbatea zborul pescarusilor,acum este doar un zid plin de igrasie.Ce maini reci ai! De cand nu ai mai mangaiat cuvantul iubire?Paloarea obrajilor tai ma sperie!Cand te-am cunoscut,aveai toti macii pusi in ei. Ai buzele crapate.Ti-e sete si nu indraznesti sa sorbi macar o picatura din acest azi?Nu-ti fie teama, nu este amar,are doar gust de gutuie si de prezent.  Trece degetele prin par,ai o panza de paianjen care-ti acopera stralucirea!Si rochia,da rochia ta s-a sifonat si s-a acoperit de praf si frunze zbarcite,hai scutur-o putin si lasa sa se vada ce model frumos are.Of, doamne,chiar nu-nteleg cum de lasi fereastra deschisa spre noapte cand afara este soare si toamna curge frumos printre castani.Pune mana,ia o matura si curata pe aici,e prea multa tristete,chiar nu vezi ca pana si pereti plang cu tancuiala sparta?Ridica-te,e frig in preajma ta,pune cateva zambete pe buze,doua,trei sperante in suflet,sa vezi cat iti va fi de bine in locul asta,care este fiinta ta!