Te-am iubit mereu, aproape fara stiu, sau mai exact atat de firesc precum iti iubesti mama.
Am plans si m-am bucurat pentru tine,m-am suparat pe tine desi nu era vina ta dar tot timpul m-am bucurat ca ma inconjori cu toate minunile tale. Recunosc am avut momente in care am vrut sa fug de tine, dar stiam ca fara tine nu as fi intrega, ca mi-ar lipsi drumurile tale prafuite si muscate de gropi,fantanile tale ,cu bratul in cumpana, strajuindu-le marginile, capitele de fan, blonde rubincude, rasfatandu-se pe campuri, muntii intepand cerul cu sulite de brazi, oamenii ei asa cum sunt dar care ii simt ai mei. Te iubesc pentru ca esti naturala si fireasca, ca o tarancuta care nu a fost inca la oras si nici la televizor nu se uita, te iubesc pentru ca esti a mea!
Spectacolul timpului
Asa...despre mine si toamna
