Romanul “Trenul de Trieste” aparut la editura Tritonic prezinta o perioada tulbure din istoria Romaniei, filtrat prin prisma trairilor si conceptiilor autoarei. Mona Maria Manoliu descrie un timp in care dragostea, fericirea sau solidaritatea erau interzise, iar ura, paranoia si teama erau prezente la tot pasul.
“si vad prin fereastra deschisa portretele lui Marx, Engels, Lenin si Ceausescu - parintele natiunii - atarnate de cladirea de vizaviz.Toti sunt urati, si ma sperie.”
La 17 ani Mona Maria Manoliu incepe sa inteleaga tot ceea ce se petrece in jurul ei. Intelege ce inseamna comunismul si ca totul poate deveni periculos. Permanent, protagonista se afla impartita intre iubire si politica. Uraste comunismul, dar intelege ca actiunile se intorc impotriva celor dragi ei. Lucrurile se precipita, iar Mona este nevoita sa paraseasca tara.
“Cand urc in trenul de Trieste de la Bucuresti intr-o dupa-amiaza de septembrie - ultimul meu tren, ultima mea trecere prin Carpati - singura imagine a lui Mihai pe care mi-o pot aminti este cu el nebarbierit, posac, ducandu-ma la gara, inainte de a pleca la Bucuresti, la sfarsitul vacantei”
Dupa ce a strabatut o palpitanta dar si dureroasa calatorie a exilului se stabileste in sfarsit in America, in Chicago, unde isi intemeiaza o familie si are 2 copii. Insa nici de aceasta data povestea Monei Manoliu nu va avea un sfarsit placut. Dupa 20 de ani, cu 2 copii ea se intoarce acasa, in Romania. Revine in locurile unde si-a petrecut copilaria, adolescenta si prima parte a tineretii. Totusi din acest tablou lipseste Mihai, iubitul ei.
“Timpul intra la apa si redevin fata de saptesprezece ani . (…)inima aproape imi iese din piept, alerg spre Mihai pe strada pietruita”
Mona incearca sa afle mai multe despre el dar si sa il intalneasca. Cu toate ca multi dintre prietenii lor au emigrat, Radu, cel mai bun prienten a lui Mihai este inca in tara. Mona merge la el si astfel afla ce s-a intamplat cu iubitul ei in ultimii 20 de ani, dar si cum il poate reintalni.
“Un gand mi-a trecut prin minte cand m-am apropiat de casa si cand am inceput sa urc treptele de lemn(…)Mihai da drumul la un fuior de fum albastrui si isi ridica privirea.Se uita la mine.”
Un roman incitant care prezinta o poveste fascinanta ce nu poate fi uitata. Dominica Radulescu impleteste in cartea sa umorul cu suspansul cu pasiunea si cu veridicitatea unei epoci. Mult discutata perioada comunista depaseste granita istoriei devenind o adevarata marturisire pe care autoarea o scrie din suflet. Mi-a placut foarte mult “Trenul de Trieste”. Este o carte care pe langa umorul trist al perioadei comuniste se dovedeste a fi un adevarat roman de dragoste.
Iti plac cartile? Si noua ne plac. Atat de mult incat am facut acest blog pentru sufletul nostru, al fetelor din redactie.
Daca ai citit o carte si ti-a placut asa de mult incat vrei ca toata lumea sa o citerasca, fa-I o recenzie si trimite-ne-o pe adresa [email protected]
Cavalerii si cavaleria, pe intelesul nepotilor mei
54+1/24
