Tinerete fara batranete si spalare de creiere

Una dintre cele mai grave boli ale societatii contemporane si ale capitalismului este reprezentata de procesul denumit spalare de creier (nu de bani, asta e o afectiune mai veche si poate nu tot atat de grava), iar mediul specific de nastere a acestui fenomen (devenit de masa) sunt marile companii multinationale. De cate ori nu vi s-a intamplat sa primiti telefon de la o fata care stie sa zambeasca fortat astfel incat sa para simpatica atunci cand va reaminteste de o factura sau de rata la banca si sa aiba raspunsuri la toate intrebarile? ... mereu aceleasi raspunsuri, citite de pe cele peste o mie de post it-uri de pe birou... Cu acelasi zambet simtit fortat fad si robotizat. Trist.

Din nefericire conceptul de valoare adus de marile corporatii inseamna reeducare, renuntarea la vechile valori reale si umane. O reeducare ce te indeparteaza de familie si te face un fel de sclav al muncii la birou, care iti impune valorile organizatiei ca pe o religie corporatista ahtiata dupa profit. E grav faptul ca acceptam aceasta "educatie", e grav ca renuntam atat de usor la propriile valori pentru unele remunerate... dar si mai grav este faptul ca majoritatea victimelor sunt tineri, lasati fara exuberanta varstei si a idealurilor la care au renuntat odata cu prima restanta la o materie cretina din facultate. Dar poate cel mai grav este tupeul cu care ni se impun lucruri aberante si suntem facuti sa credem ca sunt normale...

Daca in filmele SF se vorbeste despre umanizarea robotilor, realitatea ne cere robotizarea oamenilor... Daca revolutia industriala de la sfarsitul secolului al XVIII-lea a insemnat trecerea de la manufactura la utilizarea masinilor, revolutia corporatista de astazi ne cere transformarea propriilor persoane in masini. Peste tot unde te duci iti este rapita identitatea prin cerinte stupide... tot felul de cerinte... tinuta, conduita, limbajul, expresivitatea - toate se invata intr-o perioada mai lunga sau mai scurta de training, perioada in care creierul sufera diferite procese de spalare, in care copilul iesit de pe bancile facultatii devine un stahanovist obsedat de succesul companiei iar mama grijulie se transforma in bona propriului copil.

Exemple... nu cred ca mai este necesar sa dau. Suntem inconjurati: de la cele mai facile forme (fetele de la call-center-uri) la tipuri din ce in ce mai complexe: jurnalisti formatori de opinie cumparati de partide / formatiuni politice si obligati sa se prostitueze pentru sume infime, politicieni al caror hobby principal a devenit dorinta de putere si oameni de afaceri influenti pentru care faptul ca "s-au descurcat" in viata (niciodata nu se specifica ce inseamna acest "descurcat") a devenit hrana propriului ego.

Imi doresc ca tineretea mea sa nu se duca pe crize financiare si pe dorinta altora de a face bani prin uciderea individualitatii mele. Vreau cand vorbesc la telefon sa zambesc pentru ca asa simt, cand ma uit la TV sa decid eu de care parte a baricadei sunt, vreau cand merg la vot sa pun stampila pe un candidat sau altul pentru ca mi-a demonstat ca e capabil - nu pentru ca s-a laudat ca poate fi capabil... Vreau sa merg in continuare la serviciu cu capul sus pentru ca stiu ca voi gasi acolo oameni care respecta ceea ce fac... Vreau sa cant ce imi place si sa mi se dea o sansa sa arat ca o fac bine... Vreau sa fiu tratata omeneste in spital si fara sa dau spaga, vreau ca omul care trece pe langa mine si ma calca pe picior sa zica Ma iertati... etc.

Si imi este rusine ca trebuie sa cer aceste lucruri... Voua nu vi se par normale?

 

Elena Icleanu

 

Foto: businessweek.com