Teoria chibritului, criza si romanii

Cred ca toata lumea cunoaste teoria chibritului. Aceea cu cele trei parti ale batului de chibrit: partea de sus, partea de mijloc si partea se jos; partea de sus este formata la randul ei dintrei parti: partea de sus de sus, partea de sus de mijloc si partea de sus de jos. Partea de mijloc este si ea formata din trei parti: partea de mijloc de sus, partea de mijloc de mijloc si partea de mijloc de jos; partea de jos este la randul ei formata din trei parti: partea de jos de sus, partea de jos de mijloc si partea de jos de jos. Partea de sus de sus a batului de chibrit este formata din: partea de sus de sus de sus, partea de sus de sus de mijloc si partea de sus de sus de jos. Partea de sus de mijloc este formata la randul ei din: parte de sus de mijloc de sus, parte de sus de mijloc de mijloc si partea de sus de mijloc de sus... si-asa mai departe. Noi romanii o stim cel mai bine, pentru ca suntem obligati sa o ascultam in fiecare zi.

Daca trancanitul ar fi platit, am fi cu totii miliardari, iar grecii n-ar mai trebui sa-si vanda insulele. Din pacate, noi, romanii de rand ii platim pe altii ca sa dea din gura. Exemplul cel mai la indemana... avem zeci de posturi TV, unde nu vedem altceva decat dezbateri, analize, teorii... ale nimicului. Ne sunt prezentate si analizate banalitati, lucruri atat de evidente incat teoria chibritului prezentata mai sus devine ceva deosebit de fascinant si inovator.

Lumea se schimba. Falimentul Greciei, ideea dezintegrarii Zonei Euro, sau dimpotriva cea a formarii Statelor Unite ale Europei, temerile marilor institutii financiare internationale (inclusiv elvetiene!), spectrul unui razboi intre Grecia si Turcia (vehiculat recent prin presa internationala) care au desfasurat fregate de razboi si submarine pozitionate pentru lupta pentru resurse etc., nu-si prea gasesc locul prin presa locala. Nici avertismentele noului sef al FMI potrivit carora colapsul financiar mondial este aproape inevitabil in momentul de fata si dezastrele rezultate vor afecta intreaga planeta nu a avut ecouri in presa romaneasca, mult prea ocupata, atunci, de acuzatiile lui Truica si de fusta doamnei Truica. De asemenea, subiecte “fierbinti” in acele momente erau reprezentate de poreclele lui Boc si nelipsitele conflicte dintre partidele politice locale, care se fac unul pe altul raspunzatoare de criza financiara globala.

Dialogul – piatra de temelie a civilizatiei umane si presa cainele de paza al democratiei si-au uitat menirea. Dialogul a devenit o permanenta teorie a chibritului, in timp ce presa – care ar fi trebuit sa fie in slujba cetateanului – s-a transformat in blogul unor obsedati de influenta malefica iudeo-masonica. Ideea nu este ca se vorbeste mult, ca trebuie sa se vorbeasca, ci ca se vorbeste prost, degeaba si despre orice in afara a ceea ce este cu adevarat important. Avem nevoie de idei clare si, mai ales, de fapte. Teoria chibritului si-a gasit un cuib confortabil in Romania de mai bine de 20 de ani si nu pare a dori sa ne paraseasca. Excesul de comunicare a nascut monstri, iar cel mai bun exemplu este OTV... acum OTV are si partid, ca la noi se poarta. Fiecare partid, cu presa lui. Paradoxal, problema nu se poate rezolva decat tot prin comunicare, dar facuta moderat si responsabil, pentru a vindeca psihozele colective.

Personal, cred, insa ca noi, romanii, vom depasi cel mai rapid criza si asta numai pentru ca traim in criza de cand ne-am nascut si suntem obisnuiti. In aceste conditii, avertismentele nu ni se mai par dure sau exagerate, ci numai mesaje negativiste, stricatoare de Karma. Si “presa” speculeaza. Nu ne vorbeste de criza, ci ne destinde cu divortul lui Pepe si custodia Irinei. Este mai usor asa. Ei isi fac treburile si noi ne vedem, docili si netulburati, de treburile noastre.

Acum este, insa, ceva diferit. Trebuie sa ne trezim si sa realizam mai repede cum arata lumea in care traim pentru a sti ce facem mai departe.

Iar mie mi-ar face mare placere sa pot citi, din nou, un ziar decent. 

Revenind la chibrituri... stiati ca Romania importa bete de chirituri din Cehia si Polonia, in conditiile in care ele sunt fabricate dintr-un lemn pe care romanii il pun pe foc? De aici ar rezulta, insa si altceva. Dar prostia (intotdeauna a altora) e un alt subiect...

Elena Icleanu