Unde mai pui ca rigorile si savoarea unei partituri muzicale presupuneau in sine o formare sau o remodelare cerebrala.Lucrurile s-au schimbat astazi, nu stim daca in bine, dar oricum nu vrei sa-ti condamni puiul la un rol de maimutica pe ringul de dans sau la o inhibata izolare la domiciliu.
Fa-i cunostinta cu muzica de cat mai devreme.Unele studii arata ca inca din burta mamei, fetii nenascuti percep si apreciaza muzica. Asa o fi. Cert este ca unul dinte primele gesturi ale bebelusilor, de cand devin capabili de asemenea miscari elaborate, e sa apuce diverse lucruri si sa dea cu ele de pamant, pentru a asculta ce zgomot scot. Chestia asta ai remarcat-o probabil in primul an de viata si te-a enervat la culme. Mai ales cand victima pasiunilor de percutionist ii cadeau biberonul si/sau suzeta.
Nu te impotrivi. Mai bine incearca sa canalizezi aceste impulsuri ale copilului pentru a crea muzica din astfel de obiecte aruncate in alte obiecte, din lovituri cu lingura in masa, din pocnitul palmelor. Cauta sa-l faci sa tina ritmul, sa repete o “linie melodica”. Poc-poc-trosc-bang. Invata-l sa plescaie, sa fluiere, sa lalaie, sa murmure. Cu buzele, limba si dintii se pot scoate tot felul de sunete. Aer sa fie...
Abia apoi treceti la cantecelele de pe CD-uri sau de la radio, unde va puteti inventa cate un instrument propriu, de genul unei tamburine sau a unor castaniete improvizate dintr-un borcan cu cateva boabe de fasole.
Dezvoltarea auzului
Comoara din frigider!
