Stii cum sa impui limite in relatii?

Intrebarea care se pune, indiferent daca vorbim de situatia unei tari sau de a unei persoane, este: care iti sunt limitele si ce esti in stare sa faci daca aceste limite iti sunt incalcate?

Evident, in cazul Coreei de Nord sau al femeilor cu multa personalitate, limitele incalcate echivaleaza cu o declaratie de ostilitate si cu pregatirea de razboi. In cazul unor alte femei, sa zicem femei mai pacifiste, care nu au nici independenta financiara a unei tari/femei bogate- cum ar fi si cazul Romaniei, daca ar fi sa facem o analogie- lucrurile nu pot fi impartite in alb si negru. O astfel de femeie, care nu este o "razboinica" nativa, se va regasi in situatia in care nu stie cum sa gestioneze atacul, felul in care cealalta parte ii incalca limitele.

La prima vedere incalcarea limitelor nu inseamna un lucru capital. Poate il privesti ca pe o neplacere momentana sau chiar ca pe un lucru care va trece. In timp, acest lucru poate deveni un stres pentru tine si o povara pentru relatie si gestionarea (si asumarea) acestor limite pot duce la o relatie mai buna.

E totul pierdut daca nu ai impus limite de la inceput?

Sa luam o situatie ipotetica, care ar presupune ca noi, cele atat de gingase si de diplomate, ne indragostim "nebuneste" si nu ne punem nici macar problema ca am putea denunta sau exprima anumite lucruri sau situatii care pentru noi reprezinta limite pe care nu ne dorim ca cel de langa noi sa le depaseasca. Sau, mai mult, noi insine nu am respectat anumite limite pe care tot noi ni le impusesem si, dupa ce facem acest lucru o perioada de timp, devine mai ciudat momentul in care ii explicam barbatului de langa noi "Stii, eu nu sunt asa…".

Nu cred ca e vreodata usor sa iti impui limitele personale in fata celorlalti. Nici atunci cand cineva pocneste un balon de guma -apropo, va amintiti personajul din Chicago care isi omoara sotul pentru ca nu inceteaza sa faca baloane nici macar atunci cand il avertizeaza?- nu e usor sa spui mereu. Cu atat mai greu ne vine, paradoxal, sa ne exprimam sentimentele atunci cand ceva ne deranjeaza.

E un exemplu minor, incomparabil fata de anumite lucruri care li se intampla femeilor din ziua de astazi. Am intalnit un astfel de exemplu zilele trecute, atunci cand una din cititoarele noastre, care are nick-ul "Singura", ne-a spus pe forum povestea ei.

Redau o mica parte din ceea ce a povestit ea. Pe scurt, tanara are o relatie de circa cinci ani de zile cu iubitul ei care este "baiatul visurilor sale". Totul a fost foarte frumos pana acum doi ani de zile, cand cititoarea noastra a descoperit ca este inselata. Pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate, fata cu care "Singura" a fost inselata lucra cu ei. Evident, cu toate ca se jura ca o iubeste, iubitul infidel nu a lasat-o nici pe "Singura" si nici pe fata cu care a inselat-o.

"Ma simt intr o situatie fara iesire, de doi ani sufar pentru ca il iubesc, m-am saturat sa plang, si oricat as incerca sa il las nu pot . Am ajuns sa tresar de fiecara data cand ii aud telefonul (telefon in care nu ma lasa sa umblu) sau nu e langa mine. Nu mai suport…simt ca o sa o iau razna…", isi incheie ea mesajul.

Ceea ce mi s-a parut trist a fost faptul ca "Singura" nu ne-a mai raspuns, nici mie si nici celor care am incercat sa dialogam cu ea. Mi-e greu sa cred ca s-a simtit atat de rusinata de faptul ca ne-a povestit sau s-a simtit vinovata fata de ceilalti protagonisti ai povestii. Nu stiu, de fapt, de ce nu a mai raspuns. Dar pentru mine acesta este un caz in care o persoana nu si-a exprimat destul de clar si de la inceputul relatiei limitele si acum se regaseste in situatia celui care continua sa joace dupa un scenariu scris de altii, pentru ca asa "a apucat".

Descopera-ti limitele

In primul si in primul rand, tu trebui sa iti descoperi limitele si sa incerci sa te detasezi suficient pentru a (te) intreba daca aceste limite sunt rezonabile si daca ele pot fi "de inteles" si pentru ceilalti. Si, dupa ce faci acest lucru, e bine sa faci o anumita clasificare a acestor limite, la care esti dispusa sa renunti, la care tii foarte mult.

De exemplu, eu nu suport persoanele care isi troznesc oasele…si mi se pare cel mai urat obicei pe care il poti aduce cu tine in pat. Cu toate astea, nu voi decapita pe nimeni, chiar daca o sa continui sa stramb din nas de fiecare data. Nu e genul de lucru care sa intinda la maxim limitele cuiva.

Dar daca te insala sau are prostul obicei de a imprumuta bani de la tine sau de a cheltui banii familiei sau ai cuplului fara sa tina seama de nimic, e firesc ca acest lucru sa iti "intinda" limitele.

E bine sa reflectezi asupra intregii situatii, asupra relatiei voastre si asupra felului in care ar putea fi afectata de decizia ta. Fii realista si da-ti seama ca el s-ar putea sa nu ia acest lucru -limitele tale- destul de in serios.

Pune-te in locul celuilalt si da-ti seama daca il ajuti sa scape de un obicei care ii dauneaza (cum ar fi cel care presupune cheltuieli exagerate) sau, pur si simplu, ii ingradesti anumite libertati -nu pe cea care spune ca te poate insela cu cine doreste.

Inainte de a lua o decizie -de a il "pedepsi" sau de te arata deranjata de ce face el- gandeste-te ca trebuie sa cunoasca limitele pe care tu vrei sa nu le mai depaseasca.

Spune-i, daca e cazul, ca nu vei mai tolera nicio alta comunicare cu cea cu care te insala, ca in cazul "Singurei" si ca nu mai poti tolera o astfel de atitudine. Daca te deranjeaza ceva, nu e suficient sa strigi "Nu ma mai insela!" sau "Nu mai cheltui banii aiurea!", pentru ca nu vei ajunge niciude comunicand astfel. Poti sa ii spui, detaliat, felul in care te face sa te simti daca te insala sau cheltuieste bani aiurea. E mult mai probabil sa inteleaga mai usor ce simti si de ce te deranjeaza ce face el!

Daca l-ai avertizat o data -vezi punctul de mai sus- a doua oara poti deja sa tragi. Cum adica? Sa pui in practica amenintarea, sa pleci din casa pentru o seara, sa nu mai vorbesti cu el...sa nu ii mai dai bani, depinde de tine.

Tu cum ai invatat, in timp, sa iti impui limitele in relatie?