- Capacitatea de a se separa de familia originara si de realizare a unei noi relatii ceea ce presupune o investire libidinala adecvata adica eliberarea unei energii interioare capabile sa fie investita intr-un nou partener.
- Capacitatea de a se manifesta spontan, de a simti trairi vechi, din copilarie, capacitatea de a avea libertatea de manifestare. Dorinta de a actualiza experiente vechi, manifestari vechi resimtite in copilarie, cu celalalt ca expresie a propriilor dorinte, libertati, etc.
- Dorinta de a contine si a fi continuta ceea ce se exprima prin disponibilitatea prin renuntare la control, la cenzura, etc. dorinta de a simti o relatie sexuala si orgasmul implicat de aceasta relatie.
Fiecare din aceste functii este importanta in sine. Dar de ce sa teoretizez pe aceasta tema. Care sa fie legatura intre aceste teme si viata de zi cu zi? Fiecare din momentele acestea probabil ca nu face obiectul in sine a nevoii tale actuale. Sunt simple teorii despre cuplu, despre a fi cu cineva. Te vei regasi prin ceva in ele?
Viata este grea spunea cineva care se simtea singura la un moment dat. In fapt de ce aceste puncte sunt importante cand vorbim despre singuratate? Pentru ca afectarea oricareia dintre ele conduce la un sentiment de singuratate in care existenta celuilalt in viata protagonistului este o aparenta. Cand o persoana nu se poate individua interior de familia de origine acest lucru conduce la dificultati si incapacitatea de a se constitui intr-un cuplu functional. Adica daca o persoana investeste mai curand in parinti decat in partener acest lucru se va constitui intr-o singuratate care, de cele mai multe ori este usor vizibila iar dorinta sa de a fi cu cineva se constituie intr-o caracteristica manifesta. De multe ori dorinta de a fi cu cineva se constituie intr-o dorinta de individuare.
Cu alte cuvinte putem afirma urmatorul lucru: pentru a fi cu cineva este nevoie mai intai de toate sa poti sa fii singura.
Incapacitatea spontaneitatii, a regresiei conduce la o relatie foarte serioasa, in care trairile sunt contradictorii, ascunse. Cuplul nu mai ramane acel loc al reparatiei narcisice ci devine o sursa de stres, de preocupare in care dispare placerea. Ca urmare nu se mai intampla sentimentul de impreuna si apare un sentiment de singuratate.
Ultima functie mentionata aici conduce la o tema frecventa – singuratatea in cuplu care conduce la necesitatea transformarii in familie cu scopul de a conduce la nasterea unui copil asupra careia sa se manifeste continerea. Copilul conduce la diminuarea starii de singuratate prin faptul ca devine un substitut al unui partener. Pe acest principiu se formeaza si sexualitatea ca forma de procreere si nu ca stare de placere, de experienta comuna. Controlul si nevoia pastrarii lui devine un element decisiv in relatia cu partenerul.
Ce este de facut? In primul rand este de facut o analiza, ce este al tau, ce este al partenerului, ce este al familiei originare, ce este al mediului, etc. Pe masura ce aceste lucruri se clarifica, pot deveni mai clare si multe alte lucruri din personalitatea ta. Dar ai puterea sa faci asta?
Alfred Kinsey, cel mai controversat sexolog din istorie
Noaptea vrajilor de dragoste
