Nu a fost chiar cum ma asteptam. Singura mea bucurie de Revelion a fost faptul ca mama se simtea bine si era fericita. Acest lucru mi-a umplut inima de bucurie si am simtit ca da, am facut foarte bine ca am ramas acasa alaturi de ea si nu am plecat la party unde am fost invitata de bunii mei prieteni.
Cand venea in camera mea cu toate bunatatile pe care le pregatise cu atata drag pentru a ma servi pe mine si pe Oana, simteam ca o iubesc si mai mult. La fiecare mancare pe care o gustam, gustam de fapt efortul ei. Sacrificiul ei de a sta la bucatarie aceste zile, desi este bolnava. Tot ce era pe masa nu era mancare, era multa dragoste, multa daruire si sacrificiu. Era sudoare, ameteala si uneori mici oftaturi. Toate lucrurile astea m-au facut sa realizez inca o data ca am o mama extraordinara si sa o apreciez si mai mult.
A fost un Revelion plin de iubire!
Bobita
Oare e normal sa mi se intample asta?
