Acum 2 zile, niste vecini l-au otravit. Este posibil sa-i fi aruncat in curte paine cu otrava. De ce zic paine? Pentru ca a doua zi cand mama i-a dat paine nu a vrut sa manance,el care era innebunit dupa paine. Nu ne-am dat seama ce se intampla cu el. Nimic nu se schimbase, era la fel de vesel, de agitat si fericit, numai ca nu manca paine. Insa dupa o zi, bietul de el se zbatea intre viata si moarte. Nu mai era nimic de facut. A patimit o zi pana sa moara. Nu avea nici reactie, nici nimic. Statea intins cu dintii inclestati si se uita foarte trist la mine. Niciodata nu am vazut o privire mai trista decat a lui. A patimit pe cea mai nenorocita vreme, pe furtuna si pe vijelie. Apoi, dimineata a murit. De ce? De ce oamenii aceia au vrut sa ma lase fara prietenul meu? Cu ce scop? Nu a facut rau nimanui. E adevarat ca uneori fugea ca tampitul in curtile altor oameni, dar nu le manca pasarile. Niciodata nu a manacat pasarile vecinilor. Doar ca ii placea sa vagabondeze si in curtile oamenilor. Poate ma veti condamna ca de ce ii dadeam drumul noaptea. Cum sa nu il las liber?? Noaptea avea si el dreptu sa fie liber, nu sa stea in lant. E adevarat ca multi isi tin cainii in lant, dar mi se pare barbar. El avea nevoie de libertate. Isi facuse si prieteni, niste caini din vecinatate. Erau o gasca. Cum sa nu il las??? Inca ma doare foarte tare ca l-am pierdut. Dar cel mai tare ma doare ca a patimit!
Bobita
Acum 2 zile, niste vecini l-au otravit. Este posibil sa-i fi aruncat in curte paine cu otrava. De ce zic paine? Pentru ca a doua zi cand mama i-a dat paine nu a vrut sa manance,el care era innebunit dupa paine. Nu ne-am dat seama ce se intampla cu el. Nimic nu se schimbase, era la fel de vesel, de agitat si fericit, numai ca nu manca paine. Insa dupa o zi, bietul de el se zbatea intre viata si moarte. Nu mai era nimic de facut. A patimit o zi pana sa moara. Nu avea nici reactie, nici nimic. Statea intins cu dintii inclestati si se uita foarte trist la mine. Niciodata nu am vazut o privire mai trista decat a lui. A patimit pe cea mai nenorocita vreme, pe furtuna si pe vijelie. Apoi, dimineata a murit. De ce? De ce oamenii aceia au vrut sa ma lase fara prietenul meu? Cu ce scop? Nu a facut rau nimanui. E adevarat ca uneori fugea ca tampitul in curtile altor oameni, dar nu le manca pasarile. Niciodata nu a manacat pasarile vecinilor. Doar ca ii placea sa vagabondeze si in curtile oamenilor. Poate ma veti condamna ca de ce ii dadeam drumul noaptea. Cum sa nu il las liber?? Noaptea avea si el dreptu sa fie liber, nu sa stea in lant. E adevarat ca multi isi tin cainii in lant, dar mi se pare barbar. El avea nevoie de libertate. Isi facuse si prieteni, niste caini din vecinatate. Erau o gasca. Cum sa nu il las??? Inca ma doare foarte tare ca l-am pierdut. Dar cel mai tare ma doare ca a patimit!
Simteam ca innebunesc incetul cu incetul.
Articolul următor
Simteam ca o iubesc si mai mult.
