incepea odata cu tine
Intrai in camera
și-imi creșteau miinile, sinii, ochii, capul și tot așa…
Te așezai pe marginea patului
și razboiul dintre noi
il inveleam grijulii in cearșafuri și…
Tot așa… Și tot așa
din obsesie in obsesie
mi-aș zbura creierii
sa fiu dupa chipul și asemanarea
prafului de pușca ramas pe țeava
Și tot așa
in nopțile moi
cind luminile se sting in tot orașul
inchid ochii și mii de insecte se hranesc din mine cu uimire
gindind ca nu toți morții-s morți in cimitire
Și tot așa
de citva timp
ninge din ziduri cu fulgi mari
din piatra
mai reci ca gheața
Despre noi…
Ce-aș mai putea sa zic?
Daca te-ai intoarce
n-ai mai recunoaște nimic…
La metrou
Douaspreze nopti
