Sexualitatea blanda si violenta

In cazuistica intalnim deseori persoane care declara asa: "imi iubesc foarte mult partenerul dar nu pot sa fac dragoste cu el si nu stiu de ce". Aici partea de blandete isi spune cuvantul intr-un mod dominant, latura tandra, materna, feminina se exprima de multe ori. Este ca si cum barbatul isi iubeste atat de mult partenera incat nu poate sa faca dragoste cu ea pentru ca asta ar presupune o agresiune – penetrarea.

De multe ori, latura agresiva este refulata in vise, in fantasme, intr-o imaginatie libera care este presupusa ca fiind periculoasa, de refuzat, de pus de o parte. In psihoterapie, analiza acestor vise permite o elaborare a acestei laturi agresive a sexualitatii.

Absenta laturii tandre a unei relatii conduce la trairi fantasmatice de singuratate, este deseori asociata cu o stare de singuratate sau de abandon. Persoanele singure au deseori aceste trairi ale unor fantezii in sine, pure, lipsite de obiectul "bland", situate intr-un permanent razboi. Fantasme de genul: "baiatul care strica jucaria", nevoia de agresiune pare ca substituie de multe ori cererea de afectiune. Dar cererea de tandrete este de foarte mult ori greu de mentionat.

Alteori aceasta latura agresiva este proiectata in exterior, este "dusa" spre exterior in senzatia de frica din momentele de singuratate in care umbrele, cineva care sparge usa, care violeaza este resimtit ca pericol permanent, in special noaptea. In viata sexuala ramanand aspecte de cerere a unei "blandete", care de multe ori echivaleaza cu absenta orgasmului.

Modul in care se combina aceste parti este practic nelimitat, dar cele doua trasaturi opuse fac posibila viata sexuala, fac posibila diferentierea dintre sexe, fac posibila existenta si perpetuarea omului. Eu m-am limitat la aceste patru situatii care au un grad de generalitate confirmat de cazurile clinice pe care le-am intalnit.

Care este solutia? In primul rand ar fi un travaliu de elaborare a acestor parti. Ce este aceasta elaborare? O recunoastere a lor, a cunoastere a lor, a istoriei lor – cum au ajuns sa se manifeste ca atare, o intelegere a modului in care fiecare reactioneaza la ele – prin rusine, prin interdictie, prin placere, prin dorinta, prin refuz, prin negare, etc. De aici incolo incepe un proces individual prin care fiecare reuseste sa se pozitioneze intr-un mod placut, economic, la nivelul instantelor fiecaruia intr-o legatura sexuala. Psihoterapia permite un cadru de elaborare dar acest travaliu se desfasoara si individual, de fiecare in parte, pe toata durata vietii.

Fuga de o parte poate insemna la fel de bine, fuga de viata sexuala intr-o relatie in sine, autentica si satisfacatoare.