Sex de complezenta

Sau sex din obligatie. Asta parea sa se poarte pe vremuri, cand fetele erau maritate de parinti, pentru o partida buna. Chiar daca ii iubeau sau nu pe soti, acceptau neconditionat implicarea sexuala, ca si cum ar fi facut parte dintr-un contract. Era o obligatie ce trebuia indeplinita, o datorie a lor, fie ca le placea sau nu. Si, de cele mai multe ori nu le placea. Cel putin la inceputul casniciei. E cam greu sa iti placa ceva ce nu prea stii “cu ce se mananca”, mai ales ca partenerul era fie mult mai in varsta, fie prea gras sau prea urat si, oricum, mai mult sau mai putin necunoscut. Si lumea tot mai critica femeile care se prostitueaza! In definitiv cam la asta erau supuse femeile de pe vremuri: sa se culce cu un barbat pe care nu il cunosteau, cu care poate nu aveau absolut in comun. Si diferenta ar consta in faptul ca prostituatele sunt platite? Sotiile de atunci nu erau si ele tot intretinute? Stiu ca e fortata analogia, insa da totusi de gandit.

Zicem ca dragoste cu sila nu se poate. Ba bine ca nu! Foarte multe femei nu au avut incotro si au acceptat sa se casatoreasca cu barbati pentru care nu aveau nici un fel de sentiment sau atractie. Si “ajungeau” sa ii iubeasca in timp, din obisnuinta, din plictiseala sau, pentru ca nu aveau incotro. Desigur, mai erau si unele cazuri izolate in care cuplul chiar se intelegea si comunica foarte bine, chiar si la nivel sexual. Dar…

De aici si pana la casatoriile in care ambii parteneri isi dau acceptul a fost cale lunga. Din nefericire, se pare ca sexul din obligatie se afla inca instituit, ca o recunoastere a puterii masculine asupra slabiciunii feminine. Sunt destule sotii care accepta si in zilele noastre sa se culce cu barbatii lor pentru ca vrea el, nu neaparat si ea. Cu scuzele obisnuite: trebuie sa fac asta, doar sunt sotia lui, nu?!?…barbatii au mai multa nevoie de sex decat femeile (oare?!?), asa ca nu pot sa ii spun nu…nu am cum sa il refuz, e totusi sotul meu…si altele asemenea.

Femeile care gandesc asa au in general o stima de sine si o educatie foarte reduse. Il lasa pe el, pe barbat, sa decida si asupra persoanei lor, a ceea ce isi doresc sau vor ele sa faca. Fie ca e lipsa de maturitate, fie pur si simplu incapacitatea de a-si sustine parerile si drepturile, cert e ca ele cedeaza, accepta, chiar daca nu simt sa faca asta. Iar cel mai trist e faptul ca li se pare normal sa procedeze asa. Nu realizeaza nici pozitia pe care o accepta si nici repercursiunile acesteia.

Am auzit femei spunand ca au acceptat sa faca dragoste cu sotii lor desi erau din cale-afara de obosite, nu se simteau bine fizic, erau foarte suparate sau deprimate etc. Ca si cum ar fi fost nevoie de acest sacrificiu al lor pentru a scapa de insistenta barbatului, de a-l multumi si linisti. E adevarat ca sexul are si rolul de a elibera presiunile acumulate peste zi, sau in timp, ca produce eliberarea endorfinelor (care creeaza o stare buna, pozitiva), dar daca faci asta ca pe o corvoada nu are cum sa iti faca placere si nu ai cum sa te bucuri de toate astea.

De aici se sare in extrema cealalta, a scuzelor permanente ale femeii: “am o migrena ingrozitoare, ma simt foarte obosita, sunt la ciclu” etc. iar intreg mecanismul de functionare capata o tenta pasiv agresiva. Fie barbatul este acceptat oricand, fie este indexat si aruncat intr-un colt, pus in cui si acceptat doar…in cele din urma.

Da, in unele cazuri este foarte greu de ajuns la un numitor comun. Primul pas al femeii ar fi de a se respecta ceva mai mult. Iar pentru asta ar putea sa se intrebe: “Vreau sa fac sex acum?”