Sacosa alba

Un catel, care auzise de la mamica lui ca nu te poti urca intr-un tramvai daca nu ai bilet, privea trist cum trec tramvaiele unul dupa altul.. Norii grei se plimbau ca melcii pe cer si catelusul stia ca in curand va incepe ploaia. Uf, si iar o sa-i fie frig si foamea o sa se faca tot mai mare.. Bietul de el se pierduse de mamica si de fratiorii lui mici si acum statea flamand si trist intr-o statie de tramvai. Se ghemuise sub banca pe care se odihneau doua doamne cu palarii albastre si privea multimea de pantofi, ghete, ghetute si sandalute ce se tot perinda prin fata lui.
La un moment dat, pe banca s-a asezat un domn, probabil, caci pantofii uriasi si maronii erau gata, gata sa-l faca sa se dea un pic inapoi.. O sacosa alba nimeri direct in dreptul boticului lui mic si negru si.. Hei! Ce inghesuit sunt acum aici! Si nu mai pot sa vad nici un tramvai. Alo, domnule! Ce faci aici? Incerca sa se faca auzit catelusul, desi nu se auzea nici un sunet venind dinspre boticul lui, peste care nici nu ajungeau mustatile atat de scurte.. Bineinteles ca domnul cu pantofi uriasi si cu sacosa alba nu avea cum sa-l auda.. Catelusul reusi sa-si faca loc si sa iasa de sub banca si se uita curios la sacosa alba. Nici nu va inchipuiti ce idee ii trecea prin cap catelusului.

Usile tramvaiului s-au inchis. Domnul cu pantofi uriasi gasi un loc liber langa fereastra. Sacosa alba o aseza langa el, pe scaunul liber. Pe geam se prelingeau fire de apa.. Ploaia incepuse dintr-o data. Brr.. ce frig s-o fi facut afara, gandea catelusul cu boticul ascuns intr-un pachet de hartie. Ce pachet de hartie? Cum ce pachet de hartie? Cel care se afla in sacosa alba.

Asta e ideea ce-i trecea prin cap catelusului. Doar o clipa fusese de ajuns si tusti, sarise in sacosa alba. Ca doar era mic si slab si sarituri stia sa faca foarte bine. Cu siguranta domnul cu pantofi uriasi avea bilet de tramvai. Vazuse el ca si alti catei se plimba cu tramvaiul daca sunt insotiti de un domn sau de o doamna. Si nu-i dadea nimeni afara daca nu aveau chiar ei propriul bilet.

Hmm.. Ce bine miroase aici, in sacosa! Tare as mai vrea sa vad ce se ascunde in pachetul asta de hartie.. Cu siguranta trebuie sa fie ceva foarte gustos..
Tramvaiul se opri iar si iar merse mai departe. Si tot asa.. Catelul adormi. Era obosit si zgomotul si leganatul tramvaiului il ajutara sa inchida incet, incet ochii si apoi sa nu-i mai poata deschide.

Tata! Tata! Ai venit! Tipa baietelul cu ochii sclipind de bucurie. Barbatul il saruta pe frunte si lasa pe un scaun, aflat langa usa de la intrare, sacosa alba. Vino sa-ti arat noua mea masinuta! spuse baietelul, in timp ce-l tragea de mana pe barbatul ce abia reusise sa se descalte de pantofii mari si maronii.. Tot mai primesti cadouri de ziua ta? Daaaa! raspunse baietelul bucuros. Matusica Ica a venit la noi dis de dimineata.. Aha, zambi barbatul. Inteleg. Matusicii Ica i-au placut mereu taxiurile, vad ca ti-a daruit si tie unul. Nu-i asa ca e frumos? Uite ce usi are! Dar nu are sirena. Doar ambulantele, politia si masinile de pompieri au sirena. Unde e mama? intreba un pic nelinistit barbatul. Mama m-a lasat pentru cateva minute singur in casa, s-a dus sa ia rufele de la uscat. Acum sunt un baietel mare si pot sa stau singur cateva minute, nu? Barbatul zambi si, ca si cum si-ar fi adus aminte de ceva, ii spuse marelui baietel: A, vezi ca ti-am mai adus si eu ceva. Uita-te in sacosa alba din hol! Baietelul o zbughi imediat pe usa, afara..

Ploaia se oprise si raze curioase de soare tot incercau sa se strecoare printre norii ce nu se indurau sa plece chiar asa de usor. O femeie cu brate subtiri intra deodata pe usa. Florile de pe rochie pareau sa o sustina pe picioarele la fel de subtiri.. Gata cu rufele! Am sosit! Ce faci? Ma asteptai langa usa? A, nu, a venit tata si mi-a adus ceva. E aici, in sacosa asta alba. Si baietelul se apleca foarte curios sa vada ce se ascunde acolo. Dar nu vedea foarte bine, razele de soare inca se mai luptau sa se strecoare printre nori, asa ca abia de razbatea un pic de lumina in holul intunecat. Baietelul smulse sacosa alba de pe scaun si fugi cu ea in camera lui. Fereastra era deschisa iar perdeaua galbena, cu ursuleti se legana incet. Ia sa vedem.. A! tipa speriat baietelul. Ce-i asta? Doi ochi speriati priveau din sacosa alba chipul ingrozit al baietelului.

Intre timp, femeia asezase cubuletele de zahar intr-un castronel minuscul. Aburul ceaiului invaluia toata camera intr-un miros asa de placut.. Un pic de lapte si gata, ceaiul femeii poate fi baut.. Mai vrei cafea? il intreaba. Nu.. Ei, bine, inca putin..
Mama! Tata! Cu fata rosie de emotie baietelul tasneste mai repede decat cafeaua si se repede in bratele tatalui. Iti multumesc! Barbatul e nedumerit dar apoi isi aminteste. A, cu placere, n-am stiut ca iti place asa de mult placinta cu branza dulce.. Femeia ridica usor ochii din ibricul cu cafea si ii priveste. Apoi toarna inca un pic de cafea in cana alba..
A, nu, tata! Nici nu-mi plac placintele cu branza dulce. Atunci? Intreaba barbatul contrariat. Baietelul fuge pe usa dar se intoarce ca vantul cu sacosa alba in brate. Aseaza cu grija sacosa alba pe covorul rosu si scoate catelusul. Mama, uite cat e de frumos! Imi place! Imi place!!!
Catelusul nu indraznea sa ridice ochii mai sus de sosetele negre uriase. Femeia nu stia daca mai distinge bine culoarea cafelei de culoarea blanitei catelusului iar barbatul.. Ei bine, el amutise si nici sa respire nu mai putea..
Stiam eu ca cel mai frumos cadou inca nu venise. Nu degeaba imi spune mama mereu :" Rabdare, rabdare.." Acum va laaaas, am treaba! Si copilul se repezi in camera lui, impreuna cu noul lui prieten, pe boticul caruia inca se vedeau urme de branza dulce.

Foto: Vilia Lupu