Dupa mai bine de 20 de ani primesc un telefon. Prietena mea din copilarie, cea care a avut voie sa mearga atunci la circ, ma anunta cu bucurie: Am primit doua invitatii pentru adulti, la circ. Biletele copiilor le platim insa. Mergem?
Un cort urias pe malul Rinului, soare si multa bucurie. Am intrat cu aproape o ora inainte de inceperea spectacolului. Eram mai nerabdatoare decat toti copiii de acolo, desi expresia fetei mele trada doar o femeie obisnuita care-si duce copilul la circ. Il urmaream tot timpul pe Vasian, baietelul meu, ce abia implinise trei ani. Speram sa vad in reactiile lui posibile reactii ce le-as fi avut atunci cand eram si eu copil.. Din cand in cand imi navaleau lacrimi in ochi dar stiam sa le opresc la timp, printr-un zambet urias. Eram atat de bucuroasa.. Vreau sa inceapa odata! se tot framanta baietelul in bratele mele. Prietena mea ne facea poze, in timp ce radeam amintindu-ne cum era in clasa a 7-a.
Deodata luminile s-au stins.. Incepe! a soptit Vasian, ce se linistise ca prin farmec..
Clovni imbracati in haine aproape normale si nemascati.. Unde erau pantalonii uriasi cu buline si patartele? Unde erau fetele albe pe care intotdeauna credeam ca se vede o lacrima uriasa? O femeie extrem de grasa, imbracata intr-o salopeta albastra, vorbea foarte tare si dadea tot timpul din cap, asteptand aplauze. Am zambit resemnata. Nu e asta lumea lui Fram.. Acrobatii pareau si ei mai mici decat ii "stiam" eu.. Dar ei m-au impresionat cu adevarat. Usurinta cu care dansau si se dadeau peste cap pe sarma m-a lasat si pe mine cu gura cascata si cu palmele batand din ce in ce mai tare. Bravo! tipa si Vasian. Dar apoi ma tot intreba: Animalele, vreau sa vad animalele! Unde sunt? Ai rabdare, ii tot spuneam eu. "Se aranjeaza.." Sau : "Of, i s-a facut rau unui calut, trebuie sa-l faca doctorul bine si apoi ai sa-l vezi... "
Cand au intrat caii m-am bucurat foarte mult. Erau asa de frumosi si Vasian era atat de fericit.. Mai ales ca era si o printesa care zambea mereu. Mai vreau, mai vreau! striga Vasian.
Deodata au intrat elefantii.. Si s-a umplut cortul de o mare de tristete. Si nimic n-a mai fost ca inainte.. Am auzit cat de tare urla muzica, am vazut cat de urati sunt dresorii si am simtit cat de obositoare este lumina albastra care fugea bezmetica prin intuneric. Elefantii executau constiinciosi toate miscarile ce li se cereau. Si cu fiecare miscare a lor ma simteam din ce in ce mai rau. Asta este fata lumii bolnave in care traiesc. Pentru o clipa am vazut caii alergand liberi si elefantii simtind pamantul adevarat sub picioare.. De ce pleaca? a inceput iar sa tipe Vasian. Mai vreau! Mai vreau! Lasa ca o sa mergem la gradina zoologica, asa cum ti-am promis. Si am amutit. Nu, n-o sa-l duc la nicio gradina zoologica. Mai bine il duc in jungla.. Si un zambet ciudat m-a invaluit dintr-o data.
Dupa cateva zile am gasit intr-un buzunar un pliant pe care-l primisem inainte sa intru la circ. "Animalele salbatice au dreptul la libertate." Am aflat cum sunt dresati elefantii. Sunt loviti in punctele sensibile, cum ar fi: trompa, urechea sau un punct apropiat de ochi. Sunt loviti astfel doar pentru ca sa ridice un picior sau trompa atunci cand vor dresorii.. Sunt loviti pentru ca noi sa avem parte de 5 minute de distractie. Tigrii si ursii sunt "invatati" cu ajutorul socului electric cum sa se poarte frumos in fata noastra, a celor care abia asteptam sa mergem la circ sa vedem ce frumoase sunt animalele salbatice. Animale salbatice ce sunt inchise in custi prea mici pentru a se putea misca cat de cat macar.. Animale ce sunt transportate din oras in oras in masini mult prea mici pentru o foca de mare, de exemplu, ce are nevoie de o adancime de 100 m ca sa se scufunde..
Din pliant am mai putut afla ca "trompa unui elefant este atat de sensibila, incat poate sa ridice cu ea si o floare, fara sa-i miste nici o petala.. "
Nu stiu daca sa ma bucur sau sa nu ca nu am fost la circ acum mai bine de 20 de ani.. Ma bucur doar ca ii pot arata si explica copilului meu si cealalta fateta a paietelor stralucitoare de la circ. Oamenii au datoria si responasbilitatea de a avea grija de animale, nu de a le face rau.. Sa nu aplaudam atunci cand vedem suferinta!
Si mi-amintesc de Fram.
Batranul porumbel
Sacosa alba
