Concluzia mea pana acum este aceea ca aceasta carte este cel mult... copilaroasa. Spunea intr-un capitol faptul ca daca oamenii ar fi avut constiinta nu ar mai fi existat razboiul pentru ca asa cum tu ti-ai lasat sotia, parintii, copiii plangand, asa si soldatul din tabara adversa, prin urmare nu te poate obliga niciun presedinte sau preot sa iei viata unui alt om.Suna bine nu?Apoi spunea ca nu ar mai exista nici lacomie, ca un om care are constiina nu s-ar imbogati atata timp cat "fratele" sau este sarac. Mie ambele exemple mi se par puerile.
Sa luam un exemplu simplu: un trib a trecut printr-o calamitate si s-au distrus toate granele si vine iarna cea grea si fara grane vor muri toti de foame. Tribul vecin are toate granele neatinse de calamitate, dar cantitatea de grane ajunge doar pentru un trib. Il intreb acum pe domnul OSHO ce vor face oamenii cu constiinta din cele 2 triburi? Se vor resemna cei din tribul calamitat si vor muri de foame, se vor sacrifica ceilalti din celalt trib sau tribul calamitat va ataca celalt trib si se va ajunge la razboi. Ori omori si traiesti, ori mori de mana unui om sau de foame. Instinctul de supravietuire va bate in orice situatie constiinta.
Si acum sa ne intoarcem in lumea noastra. Tara X, o tara puternica, dar si cu o populatie impresionanta, are nevoie de petrol. Instictul de conservare si de supravietuire va determina tara X sa atace tara Y si sa ii ia petrolul pentru ca, daca nu va face asta, va avea parte de inflatie, someri, oameni pe drumuri, proteste etc... Ce le va zice constiinta? Lasa, sa fie familia mea flamanda, fara serviciu sau hai peste acei straini, cu care nu am nimic in comun, sa ii omor si sa imi hranesc familia. Totul se rezuma la eu/mie vs un strain.
Exemplul al 2-lea dat in carte este si mai stupid. Un om care are constiinta cel mult sa zicem nu ar mai fura, dar cum sa renunte la posibilitatea de a face mai multi bani, chiar si daca cei din jurul lui mor de foame?! Toti ne dorim sa lasam copiilor nostri un trai mai bun si pentru asta trebuie eu insami sa am un trai mai bun care implica bani mai multi. Nu am sa aleg niciodata sa dau banii unui strain in loc sa-i las copiilor/ nepotilor etc. (ma refer la sume considerabile de bani, nu donatii ocazionale). In plus aici intra si ambitia, dorinta de a fi mai sus decat ceilalti. Mandria de a avea ceva ce nu au toti, dorinta de a iesi in fata (stand out), de a fi unic prin ceva (bani, masina, casa, mobil, bijuterii etc). E ca si cum i-ai cere cuiva sa renunte la identitatea sa mai mult decat la banii sai. Faptul ca port un ceas marca x, ca pot conduce o masina tipul y si ca stau in casa cu z etaje ma identifica unic fata de celelalte milioane de persoane. Daca as renunta la toate, nu as mai fi eu, cel de acum, ci un altul, o persoana cu acelasi nume, dar fara masina, casa sau ceas. Aceasta identitate se creaza greu, cu multe sacrificii, cu multa munca, multa sudoare. Nu o sa renunte nimeni la sine (la identitatea proprie) doar pentru ca in africa sunt copii care mor de foame. (repet, nu ma refer la donatii sau gesturi caritabile)
Intr-un alt paragraf spunea ca Iisus a fost rastignit pentru ca avea o alta vedere asupra lumii fata de restul oamenilor din acea perioada, Socrate a fost otravit din acelasi motiv si solutia propusa era aceea ca un numar foarte mare de oameni sa se schimbe, un numar suficient de mare incat societatea nu ar mai putea sa ii rastigneasca sau otraveasca.Eu propun o alta abordare. De ce sa nu schimbam societatea sa nu mai condamne, judece, eticheteze oamenii de niciun fel. Astfel nimeni nu ar mai fi rastignit/otravit. Sunt de acord cu el cand spune ca nu exista sfinti si pacatosi, exista doar oameni.Doar pentru ca cineva nu este ca tine nu inseamna ca este neaparat rau.
Chiar de curand am avut o discutie cu o prietena care imi povestea ca cineva s-a comportat intr-un fel si ea s-a simtit jignita de atitudinea acelei persoane. Cand am intrebat-o de ce, mi-a raspuns "pentru ca eu nu as fi facut asa ceva". Cred ca toti avem tendinta de a-i judeca pe ceilalti dupa propria noastra persoana (daca eu sunt fata si imi plac baietii, atunci clar persoanele gay sau lesbiene au o problema). Ne vine greu sa acceptam ca daca cei de langa noi nu gandesc, nu au aceleasi gusturi, nu simt ca noi atunci este in regula, pentru ca suntem diferiti. Prea s-au creat niste tipare, "adevaruri" general valabile: trebuie sa arati asa ca sa fii frumoasa, trebuie sa te comporti asa in societate etc. Cand o sa invatam ca fiecare dintre noi e unic si cand nu o sa mai impunem restrictii atunci si oamenii vor fi mai deschisi, nu se va mai crea tensiune, discutii contradictorii, argumente inutile si nimeni nu s-ar mai simti jigniti si nu ar mai lua-o ca pe ceva personal.
Eu am o problema cu cartile care "te invata". Domnul OSHO vrea sa ne invete pe toti cum sa fim intr-un anumit fel. Dar asta inseamna tot o uniformizare a oamenilor. Toti trebuie sa avem constiinta, toti trebuie avem moralitate, sa fim intr-un fel sau altul. Care e diferenta intre el si biserica sau scoala? Eu gandesc ca trebuie sa fim toti unici, asa cum ne dorim. Haideti sa nu mai incercam sa facem lumea "a better place", schimband oamenii din jur. Lasati-i sa fie cum vor ei sa fie si incercati sa ii intelegeti si sa ii acceptati. Nu mai inpuneti, nu mai creati bariere si limitari, fiti deschisi! Schimbati-va pe voi si asa veti schimba lumea!
Astept comentariile voastre cu privire la ceea ce am scris, sunt sigura ca nu toata lumea imi impartaseste ideile si as vrea sa aflu si alte pareri.
10 factori care conteaza la angajare: Firma mica vs firma mare
5 motive pentru a citi romane istorice
