Ma simt eliberata de ganduri, de povara sentimentelor, de presiunea cuvintelor nerostite. M-am eliberat aseara... da stiu, nu te poti spovedi la biserica decat dimineata si doar daca nu ai mancat nimic si ai tinut post si alte conditii absurde si stupide... Si dupa ce indepinesti toate conditiile astea inutile, timpul de spovedanie alocat tie nu depaseste cateva minute...
Am ales in schimb sa imi deschid sufletul si inima nu in fata unui preot ci in fata prietenelor mele din liceu si a unei sticle de Amaretto. Alaturi de ele am gasit tot ce aveam nevoie suport moral si emotional si mai ales... nu am fost judecata de nimeni si chiar m-am simtit inteleasa si sustinuta.
Sticla de bautura ne-a dezlegat limbile si a topit conventiile sociale dintre noi astfel ca pentru cateva ore am fost doar un grup de fete de aceasi varsta, fiecare cu viata si cu problemele ei. A fost ca o terapie in grup, fiecare dintre noi s-a descarcat si a spus ce avea pe suflet.
Si astfel am profitat de ocazie si mi-am asternut gandurile ca pe niste carti de joc cu fata in sus astfel incat cu totii au putut privi pana adanc in sufletul meu si mi-au vazut tot demonii interiori si toate temerile mele...
Aseara m-am spovedit... nu am avut nevoie de preot, in schimb prietenele mele si o sticla de baututa au fost tot ce mi-a trebuit pentru purificarea sufletului!
Recenzia unei dezamagiri
