Influenta IQ-ului asupra performantelor intelectuale ale copiilor

Cristina Calarasanu ne-a vorbit despre capacitatea de a rezolva probleme, abilitatea de a gestiona situatiile, de a lua decizii si de a gasi solutii. Putem trage de aici concluzia ca inteligenta nu este nativa, dat fiind ca IQ-ul masoara aptitudini cu care nu ne nastem, ci pe care le dobandim in timp? Sau, mai degraba, ca IQ-ul nu masoara inteligenta, ci, dupa cum spune Crisina Calarasanu, doar resursele intelectuale ale unei persoane? Inca nu exista raspunsuri clare. Daca avem insa in vedere capacitatea de a rezolva probleme, abilitatea de a gestiona situatiile, de a lua decizii si de a gasi solutii, IQ-ul copilului tau este in mod clar influentat de felul in care a fost crescut, de parinti, de atmosfera din familie, de educatia primita. Prin prisma lor, un copil este produsul mediului in care a crescut. In ce masura un copil mosteneste inteligenta parintilor, daca IQ-ul poate fi determinat genetic, ambele conteaza mai putin. “Exista o zestre cu care fiecare copil se naste. Insa, un factor important in dezvoltarea acesteia o are mediul social, educatia, apartenenta copilului la un context socio-cultural. Chiar daca exista o predispozitie genetica optima, in lipsa unei stimulari adecvate copilul nu va valorifica acest potential si nu va progresa. Exemplele cele mai la indemana sunt cele ale copiilor adoptati”, sustine Cristina Clarasanu. “Inteligenta nu se mosteneste propriu-zis pentru ca este o combinatie unica, specifica fiecarei persoane. Mai degraba putem spune, ca parintii inteligenti reusesc sa puna in valoare inteligenta copilului lor, pe cand cei mai putin inteligenti, nu”.

Libertatea de miscare si de exprimare
Cateva studii recente au aratat ca bebelusii care sunt lasati sa „exploreze” intreaga casa vor progresa mai repede decat cei carora li se impune sa stea cuminti intr-un singur loc. Cristina Calarasanu este si ea de acord: “Abilitatile motrice se dezvolta primele si sunt un instrument pe care copilul il foloseste din plin in incercarile sale de a cunoaste. Stimularea si incurajarea copilului in explorarea mediului de viata conduc la o mai buna adaptare a acestuia”. Putem extrapola, spunand acelasi lucru si despre libertatea de exprimare? Da! Incurajarea libertatii de exprimare va conduce la cresterea increderii in sine, la capacitatea de initiativa, la posibilitatea de valorificare a resurselor si la formularea unor opinii proprii, argumentate cu puncte de vedere personale”, este de parere Cristina Calarasanu.

Idei preconcepute despre IQ

1. Rezultatele sunt permanente. De fapt, rezultatele unui test IQ sunt departe de a fi batute in cuie. De cele mai multe ori nici nu sunt foarte exacte. Cercetarile arata ca 50% dintre copiii evaluati anterior au sansa sa obtina un un rezultat cu cinci puncte mai mic sau mai mare la evaluarea urmatoare. Deci, marja de eroare este de minim +-5 puncte. Cel mai mult oscileaza rezultatele subiectilor testati in cadrul unui grup (clase de elevi, de exemplu. De regula, testarile au loc individual). In cazul lor, marja este de +-20 de puncte.

2. Talent formidabil = IQ ridicat. Michael Jackson canta si danseaza de la trei ani. Asta inseamna ca are un IQ ridicat? Nu exista studii care sa ateste o legatura intre coeficientul de inteligenta si talent. “Abilitatile intelectuale si aptitudinile unui copil nu se coreleaza intotdeauna”, sustine Cristina Calarasu. “Faptul ca un copil este talentat la sport sau la pictura nu presupune in mod automat un IQ peste medie”. Ceea ce este adevarat, in schimb, este ca inteligenta ii poate ajuta sa-si canalizeze talentul mai bine. “Atunci cand exista si un potential intelectual ridicat, acesta poate sustine si stimula aptitudinile copilului, oferind un plus de creativitate si inovatie. Precocitatea unui copil in manifestarea aptitudinilor sale tine de mediul in care acesta traieste si de cat de mult este stimulat si sustinut”, este de parere Cristina Calarasu.

3. Un IQ ridicat garanteaza reusita in viata. Doar pentru ca Bill Gates a reusit, nu inseamna ca oricare dintre noi o poate face. Coeficientul de inteligenta nu ne poate garanta succesul nici macar in viata profesionala, daramite in cea spersonala. Singurul “camp” in care IQ-ul se dovedeste edificatory este cel al performantelor scolare si mai tarziu, academice. “Resursele sunt cele care contribuie la asimilarea si integrarea informatiilor necesare in vederea adaptarii la cerintele scolare. Performanta scolara presupune disponibilitate la efort, atentie si concentrare, flexibilitate, iar in absenta unor resurse intelectuale suficiente poate aparea esecul si inadaptarea”, ne confirma Cristina Clarasanu. Nu suntem roboti, in consecinta, performantele noastre nu pot fi masurate doar prin cifre si grafice. E vorba de sentimente, de felul in care privim lucrurile, de felul in care reactionam la stimuli exteriori. Sunt situatii in care posesorul unui IQ ridicat nu ar sti cum sa actioneze. Nu stiu sa comunice, sa aplaneze un conflict, sa-si sustina parerile. De aici si mitul savantului distrat. Aici intervine inteligenta emotionala (EQ), despre care vom vorbi pe larg intr-un articol viitor.

Concluzia: IQ-ul este important, dar nu intr-atat incat sa-ti incrii copilul intr-un cantonament de gimnastica mintala si sa-l supui periodic testelor de inteligenta. Tot ce poti face ca parinte e sa-i asiguri sprijinul tau, sa-l incurajezi, sa-l inveti sa gandeasca pozitiv si, mai presus de toate, sa-l asculti. Un copil inteligent, care stie sa ia decizii, sa gaseasca solutii, sa resolve probleme este un copil care are incredere in fortele proprii, in faptul ca va reusi. Testele care stabilesc IQ-ul presupun perspicacitate, reflexe, viteza de reactie. Trebuie sa te simti in largul tau pentru a reusi.

Concret, cum le putem stimula inteligenta?

“Cele mai potrivite activitati sunt cele care incurajeaza creativitatea, participarea activa, spontaneitatea”, sustine Cristina Calarasanu. “De exemplu, activitatile colective pentru ca presupun relationare si adaptarea la stilurile celorlalti, ajungerea la un numitor comun (in special jocuri cu alti copii de varste diferite), activitatile artistice (pictura, sculptura, modelaj, muzica, dans), manuale, jocuri de cuvinte, activitati si jocuri care implica orientarea temporala si spatiala”.

1. Jocuri care sa le puna mintea la contributie
Playing games that stimulate the mind, particularly those that make use of strategy, will build verbal skills, plus improve powers of concentration, perception and reasoning. Here are some recommendations for brain-building games you can do as a family: Jucati impreuna sah, dezlegati cuvinte incrucisate, criptograme, faceti o seara de scrabble, fa-l sa indrageasca aritmetica cu puzzle-uri matematice (gasiti in librarii culegeri de matematica distractive).

2. Sport
Copii active au rezultate mai bune la invatatura. O confirma rezultatele a zeci de studii effectuate in ultimii 50 de ani. Sportul regleaza circulatia, ajutand sangele sa ajunga mai repede la creier. Rezultatul? O putere mai mare de concentrare si o mai mare viteza de reactie.
Metode alternative:

1. Respiratia controlata
Philip McGraw, celebrul psiholog american, cunoscut ca realizator al emisiunii “Dr. Phil”, recomanda tehnicile de respiratie controlata ca fiind una dintre cele mai eficiente metode de a stimula activitatea mintala a unui copil. Principalul motiv pentru care este atat de eficienta? Oxigeneaza creierul, intensificand memoria si puterea de concentrare. In plus, reduce anxietatea. Dr. Phil le recomanda celor mici sa numare pana la 5 in timp ce inspira, si apoi in timp ce expira. Exercitiul trebuie repetat de sase ori. Nu va dura mai mult de un minut. E eficient inainte de exteporale, caci ii ajuta pe cei mici sa se relaxeze sis a se concentreze. Ideea este ca, pe termen lung, sa existe un echilibru intre timpul pe care il acordam inspiratului si cel pe care il acordam expiratului.

2. Evitarea excesului de fluor din pasta de dinti
Mai multi medici americani, printre care Dr. John Yiamouyiannis, autor al cartii "Flouride. The Aging Factor" si Dr. Jean Burke, fost biochimist sef la Institutul National de Cancer din SUA, au contestat in repetate randuri decizia asociatiilor de stomatologi de a aproba folosirea fluorului ca ingredient in pastele de dinti, motivand ca acesta, ingerat in cantitati mari, poate provoca grave sechele la nivelul sistemului nervos, dureri de spate, osteoporoza, osteartrita, disfunctii cerebrale, Alzheimer, infertilitate si, nu in ultimul rand, cancer. Excesul de fluor a fost citat de catre acestia ca fiind una din cauzele penttru care multi copii, aparent normali, au avut rezultate mici la testele de IQ.