Ce inseamna depresia post partum?

Se stie ca femeile au toane, mofturi, pofte, in adolescenta, inainte si dupa ciclul menstrual, in perioada de graviditate etc. Ele manifesta multiple schimbari de stare, pe care rareori ajung sa si le poata controla. Desi in cazul femeilor se spune ca ciclul menstrual regleaza in mare parte aceste "ciudatenii comportamentale", cand este vorba de o leuza, lucrurile sunt foarte delicate si este de dorit a fi tratate cu atentie, rabdare si, mai ales, intelegere.

Modificarile hormonale si endocrine ce apar pe timpul sarcinii continua chiar si dupa nastere. Daca in timpul graviditatii femeia manifesta schimbari de stare, trecand brusc de la irascibilitate la stari febrile, agitatie si, uneori, chiar la stari hilare, imediat dupa sarcina, proaspata mamica este uneori predispusa unei depresii tipice acestei perioade, depresie numita post partum. Aceasta se manifesta prin stari de tristete, disperare, femeia plange aparent fara motiv, este lipsita de energie, nu are chef sa faca nimic, mananca prea mult sau prea putin, doarme prea mult sau prea putin, nu se poate concentra sau lua decizii (chiar simple), se simte fara valoare, sau vinovata, nu comunica, manifesta dureri de cap, de piept, are palpitatii.

Cauzele aparitiei acestui tip de depresie sunt multiple: biologice (modificari hormonale bruste), socio-economice (emotiile nasterii primului copil, nasterea prin cezariana, izolarea copilului de mama), legate de vulnerabilitatea personalitatii (tulburari psihice antecedente), legate de mediu (situatie materiala dificila, lipsa suportului familiei sau chiar inexistenta unui partener, copil nascut mort sau bolnav, etc.), cauze psihologice (modificari ale imaginii corporale pe timpul sarcinii, preocupari maternale, sentimente de respingere a nou nascutului, conflicte aparute intre copilul dorit si copilul nascut).

Pentru persoana in cauza pare sa nu existe leac; orice ar face sau oricum ar incerca sa o ajute cei apropiati, nimic nu functioneaza. Se simte depasita de situatie, neputincioasa, disperata.

Rolul cel mai important revine in acest caz partenerului de cuplu, ori, daca acesta nu este prezent sau pur si simplu nu exista, familiei si prietenilor apropiati.

Cu toti am cunoscut sau am fost in preajma unei proaspete mamici. Orice gest, cat de mic, o poate ajuta sa iasa din aceasta stare. De la a lua copilul in brate pentru o vreme, schimbatul unui scutec, ajutat la scaldatul copilului, preluarea unor responsabilitati casnice (cumparaturi, gatit, putina ordine sau curatenie etc.). Partenerul sau cei din familie pot prelua unele din indatoririle casei, ii pot aduce copilul sa il alapteze sau prepara laptele pentru ca ea sa il hraneasca, sau sa il hraneasca ei peste noapte, pentru ca ea sa se poata odihni cateva ore fara a fi intrerupta.

Este indicat ca mamica sa isi aloce o ora pe zi numai siesi, timp in care sa iasa la o plimbare, singura sau insotita, sa faca ceva cumparaturi, sa-si intalneasca prietene sau cunostinte, sa faca ce nu poate face cat timp sta acasa si se ocupa de copil. Mai ales in perioada de inceput, copilul fiind foarte mic, mamei ii este teama sa il lase in grija altcuiva insa, sustinuta si incurajata, va observa ca aceste mici si scurte iesiri o vor bine dispune si, la intoarcerea acasa, nu se va mai simti atat de impovarata si obosita. In acelasi timp, mamica are nevoie sa revina si la rolul de partenera, de sotie; are nevoie de a petrece ceva timp doar impreuna cu partenerul ei, de a iesi impreuna cu acesta.

Exista si cazuri mai grave, in care mamica isi neglijeaza cu totul bebelusul, fiind complet incapabila sa i se dedice. Nu ajuta prea mult daca va fi criticata sau fortata. Este mai indicat sa se ceara sfatul medicului. Uneori este nevoie de medicatie, doctorul de specialitate prescriind antidepresive care o pot ajuta sa elimine simptomele depresiei. Pe langa acestea, suportul familiei si apropiatilor este foarte important. Ii poate fi de folos sa stea de vorba si cu alte mamici, care sunt chiar mai experimentate si care o pot indruma, ii pot da unele sfaturi si chiar incurajari. Totodata, se poate apela la un ajutor calificat – un psiholog, un terapeut, sau un asistent social, pentru a intelege mai bine ce se intampla cand cineva se afla in depresie, cum i se schimba modul de gandire, felul in care percepe si simte lucrurile si tot ce se afla in jur, modul de a actiona sau inter-actiona cu ceilalti.

Femeia aflata intr-o astfel de depresie are nevoie sa fie sustinuta in permanenta, incurajata, ajutata, bine dispusa. Sa i se vorbeasca si sa fie incurajata sa se exprime, sa spuna ce simte si gandeste, sa discute cu cineva despre aceste stari care o indispun atat pe ea cat si pe cei din jur