Relatia cu parintii la diferite varste

Fiecare relatie este diferita si fiecare legatura pe care o creaza o mama cu copilul sau este speciala. Cu toate acestea, cred ca unele greseli le facem cu totii (cum ar fi, de pilda, sa ne intoarcem impotriva lor si sa incercam sa ne diferentiem prin orice mijloc in adolescenta) iar din partea parintilor putem intalni diferite feluri prin care acestia "gresesc": incearca sa ne controleze, sa ne impuna felul in care ei vad lucrurile sau -cel mai rau - sa ne "cicaleasca".

Nu pot spune ce isi doresc parintii de la copiii lor, dar pot sa spun ce cred ca isi doresc copiii ajunsi la maturitate: sa gaseasca un prieten intelept si cineva de la care pot astepta sfaturi (fara neaparat sa aiba nevoie sau sa ceara si ajutorul concret din partea acestora).

Anda Pacurar, psihoterapeutul PsihoCenter spune: "Inca de la inceput si apoi pe parcursul vietii intre copii si parinti se creeaza un istoric afectiv. Acest istoric le va influenta relatiile indiferent cat de mari se fac copii. Copilul isi contureaza inca din primii ani de viata o imagine asupra parintilor si ia o decizie. Poate decide sa fie cel care va incerca sa faca pe plac parintelui sau cel care va fi mereu rebel, cel care coopereaza sau cel care intra in competitie, care provoaca. Adesea atat parintii cat si copii se poarta dupa niste "etichete" pe care si le-au asumat."

Relatia parinte-copil este una din cele mai durabile legaturi sociale pe care oamenii le creaza si le intretin, spune Kira Birditt, autorul unui studiu despre aceasta relatie si cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Sociale care apartine Universitatii din Michigan. "aceasta legatura este de multe ori pozitiva si se bazeaza pe sprijin reciproc, dar poate include, frecvent, si sentimente de iritare, tensiune si ambivalenta."

Intre 18 si 25 de ani

E perioada de rebeliune. Punctul critic din adolescenta in care aproape visai noaptea lucruri care i-ar fi "scos din sarite" pe parintii tai a mai trecut, dar exista inca o mica doza de…"stiu eu ce fac". In aceste perioade, atunci cand multi copii se muta de acasa, fie pleaca intr-un alt oras la facultate, fie aleg sa inchirieze o locuinta impreuna cu mai multi prieteni, doar pentru a scapa de acasa, relatiile sunt destul de incordate. Mai niciodata alegerile tale sentimentale nu sunt pe placul parintilor, ii enerveaza (inca) faptul ca nu pari destul de ambitios in a-ti face o cariera, le plac si nu le plac prietenii tai.

Comenteaza pentru noi aceasta perioada specialistul de la PsihoCenter: "In general relatia parinte copil trece prin tot felul de faze, de momente. Adolescenta e momentul maxim de revolta pentru unii. Si atunci cand revolta se prelungeste cand copilul simte ca nu e tratat ca un adult poate influenta relatia lui cu parintele intre 18-25 de ani. E varsta la care ar nevoie de sprijin si de o incurajarea constanta spre independenta. E varsta deciziilor personale si profesionale. Daca reuseste sa se desprinda de parinti, in sens pozitiv, ca o dezvoltare a sinelui va avea in general curaj sa ia decizii sa se miste."

Acesti cercetatori (Birditt si colegii sai de la Universitatea din Michigan) au studiat relatiile dintre 474 de parinti si copii trecuti de 22 de ani care nu mai locuiau impreuna, dar intre domiciliile fiecaruia nu era o distanta mai mare de 80 de kilometri. Concluziile lor au fost publicate la inceputul lunii mai 2009. Studiul a relevat faptul ca parintii simt tensiunile prezente in relatia dintre acestia si copiii lor ca pe o povara mai mare pentru ca, explica cercetatorii, acestia au investit mai mult in relatie. In plus, parintii sunt extrem de preocupati de lansarea in "lumea adulta" a copiilor lor si isi pun problema de cum vor face acestia fata. Cele mai multe neintelegeri sunt provocate, asa cum va asteptati, de comportamentul copiilor, de stilul lor de viata si de felul in care copiii inteleg sa isi gestioneze finantele personale.

Ceea ce mie imi pare surprinzator este faptul ca atat mamele, cat si tatii chestionati au recunoscut ca au relatii mai tensionate cu fiicele lor decat cu fii. O cauza pentru aceste tensiuni poate fi constituita de faptul ca fetele au, in general, relatii mai stranse cu parintii, ceea ce duce la mai multe contacte si, inevitabil, la tensiuni.

Din punct de vedere al copiilor, acestia -atat fii cat si fiicele- au recunoscut ca cele mai multe conflicte le au cu mamele si nu cu tatii. Tinerii adulti care au participat la studiu spun ca sfaturile -necerute- ale mamelor, diferentele de personalitate dintre acestia, dar si dorinta mamelor de a-i pastra cat mai aproape de ele sunt motivele principale ale tensiunilor si certurilor. Birditt spune ca "E posibil ca acestia sa simta nevoia de apropiere cat mai mare a mamelor si sa simta faptul ca acestea sunt mult mai invazive decat tatii."

Ai intre 25 si 35 de ani si o relatie buna cu parintii?

Cred ca in Romania, mai mult decat in alte tari, intervalul cuprins intre aceste varste este cel la care copilul isi ia, cu adevarat, zborul. Intervin, intre parinti si copii, acel gen de relatii in care fiecare se simte egal. Acest moment coincide, de multe ori, cu casatoria si intemeierea unei familii, stabilizarea copilului devenit adult si in perspectiva carierei. In acelasi timp, parintii ajung ca, in aceasta perioada, sa fie mai aproape de varsta pensionarii si sa adopte un comportament mai relaxat fata de acestia.

Psihoterapeutul Anda Pacurar: "In aceasta perioada pot aparea conflicte si pentru ca tanarul adult constientizeaza greselile parintilor si se supara pe ei. Cei care sunt inclinati sa sufere se vor agata de aceste greseli, cei care sunt inclinati sa nu sufere vor folosi greselile doar ca motor, ca motivare pentru a arata ca s-au inselat. Cel mai intelept din partea tanarului adult este sa inteleaga, sa accepte, poate fi insa mai dificil la inceput. Iar pentru parinte sa aiba rabdare oricat de radical ar fi copilul lui nimic nu e definitiv. Lucrurile intre ei pot oricand sa stea si altfel."

In alte studii au fost analizate strategiile pe care parintii si copiii lor adulti le folosesc pentru a intari legatura emotionala dintre ei. Adevarul este, spun aceste studii, ca atat parintii cat si copiii sunt dornici sa incerce sa faca acest lucru intr-un fel constructiv, incercand sa vada si parerea celuilalt atunci cand e vorba de certuri si neintelegeri, cautand solutii la problemele intalnite si incercand -si aici cred eu ca sta secretul- sa accepte si sa inteleaga punctul de vedere al celuilalt.

Dar cu cat neintelegerile dintre parinti si copii sunt mai serioase si dateaza de mai multa vreme, cu atat mai putin sunt folosite aceste strategii si se recurge, asa cum ne-am imaginat, la certuri, reprosuri si tipete. Evitarea problemelor este una din cauzele asociate cu relatiile proaste ale tinerilor adulti cu parintii lor.

Peste 35 de ani - mai aproape de parinti ca niciodata?!

E perioada in care copiii sunt, in cele mai multe cazuri, pe picioarele lor, cu propria lor familie si cu din ce in ce mai putin timp disponibil pentru parinti. In multe din cazuri tinerii adulti isi "aduc aminte" de parinti acum mai mult ca niciodata pentru ca au nevoie de ajutor in casa sau cu dusul si luatul copiilor (nepotilor lor) de la gradinita sau scoala.

In studiul citat cercetatorii au fost mirati de faptul ca atat parintii, cat si copiii percep tensiunile crescand pe masura ce copiii imbatranesc si devin, la randul lor, adulti. "Adultii de varsta mijlocie sunt mai putin implicati in relatia parinte-copil decat erau in tineretea lor pentru ca e mult mai probabil ca si-au format propriile familii si au experimentat cerintele fiecarui rol -si ale parintelui, si ale copilului." O viziune destul de trista o constituie concluzia la care cercetatorii au ajuns si anume faptul ca, pe masura ce parintii imbatranesc si cresc nevoile si dorintele lor de a avea o legatura cat mai stransa cu copiii lor, acestia -copiii ajunsi la maturitate- aleg sa se retraga tot mai mult, provocand si mai multe nemultumiri si tensiuni in cadrul acestor relatii.

Dupa aceasta varsta, ne explica psihoterapeutul, apare mai des acceptarea. In cazul in care oamenii sunt inclinati sa sufere conflictele se pot accentua. Pur si simplu parintii si copiii au un antrenament prea mare in a se lupta unii cu altii si nu mai pot renunta. Nu stiu cum altfel sa relationeze.

Anda Pacurar, psihoterapeut PsihoCenter: "Important este de retinut ca lucrurile pot sta si altfel, ca relatiile se schimba, se dezvolta. E important sa existe toleranta, atentie si ascultare fata de celalta, sa-ti iei timp sa-l asculti nu sa accepti dar sa asculti ce spune. Iar luptele de putere, certurile nu sunt castigate definitiv de nimeni. Fiecare castiga cate o lupta dar per total toti au de pierdut, toti sufera" .

 

Stiti care este sfatul cercetatorilor prezenti la studiu pentru parinti si copii? Vechea zicala "daca n-ai de gand sa spui ceva frumos, mai bine nu mai spune" care ar trebui, dupa parerea lor, sa nu fie folosita niciodata in cadrul acestei relatii.