Prietena mea Ioana si invatamintele date si primite de la bunicii sai sunt personajele principale ale acestei povesti. Bunicul sau Leonte Socaciu, un reputat coregraf de folclor, nu mai este in viata, dar bunica sa -o doamna rasata, inteleapta si foarte foarte vesela- ne impartaseste aceste lectii de viata.
Ioana: "Eu nu stiu daca ei n-au apucat sa imi dea vreun sfat…Bunicii mei nu erau genul de oameni care sa ma aseze la masa si sa imi tina un discurs, dar toate principiile mele de viata si toate lucrurile bune de la ei vin. Principii si invataturi dupa care lumea nu se mai invarte ca onoarea, cinstea…sau poate ca nu s-a invartit niciodata.
Nu stiu daca mi-as fi dorit sa-mi dea un sfat pe care nu mi l-au dat. Poate putin pragmatism imi lipseste, dar nu li s-ar fi potrivit lor…"
Nu-ti calca cuvantul dat!
In fiecare intalnire si in fiecare zi imi aduc aminte cate un lucru pe care l-am invatat de la ei. Poate ca cel mai important a fost "sa fii om" din care bunicul meu extragea mai multe principii. Cel la care tinea cel mai mult era "nu-ti calca cuvantul dat", care insemna asumarea a ceea ce spui si ce faci, nu insemna numai sa promiti un lucru, ci sa si ajungi acolo unde ai promis ca mergi, sa respecti ora la care ai spus ca vei sosi si sa il respecti pe cel catre care ai facut aceasta promisiune.
Imi aduc aminte, spune Ioana, ca bunicul meu era foarte dur cu mine, raportat la ideea de copil care nu stie ce face. "De exemplu, am promis intr-o vara, eram inca in scoala generala, ca vin acasa la o anumita ora. Am mers in Parcul Ciresarii impreuna cu colegii mei, sa jucam volei. Si, tot jucand volei, am uitat de ora la care trebuia sa fiu acasa. Asa ca a venit el dupa mine, in parc. Mi-a reprosat faptul ca nu imi tinusem cuvantul, si tin minte si acum "morala"", isi aminteste ea.
Ma durea, mai spune Ioana, faptul ca imi spunea: "Mi-ai promis ca la ora cutare ajungi acasa! Daca nu iti respecti angajamentele luate nu o sa ajungi nimic!" Ea adauga, cu regret, ca nu a mai apucat sa il intrebe ce vroia sa zica cu asta.
"Pentru mine, a ajunge un "nimic" nu insemna ca o sa ajung maturator, ci o persoana pe care toti ceilalti o dispretuiesc pentru ca nu e om si pentru ca nu are cuvant.", crede ea.
Daca mai aveati nevoie de confirmari, trebuie sa va spun ca Ioana este genul de persoana care nu intarzie niciodata si care ajunge cu cel putin un sfert de ora inaintea oricarei intalniri, fie ea profesionala sau nu. Lectie invatata cu succes, nu?
Nu te atinge de lucrurile pe care nu le poti controla
Bunicul meu, povesteste Ioana, avea, la randul lui, o lectie pe care o invatase de la bunicul sau. "A fost marcat de o intamplare pe care a aflat-o de la acesta, despre un fost mosier din zona Moldovei, care si-a jucat la carti averea, mosia si, intr-un final, chiar si nevasta. Drept pentru care bunicul lui l-a pus sa jure pe Biblie ca nu va pune niciodata mana pe carti sau pe vreun joc de noroc. Si nu a pus. Chiar si atunci cand ne vedea pe noi, cei tineri, jucand whist sau Macao, nu era incantat."
Intamplarile nu exista
Haideti sa va povestesc ce am aflat de la Ioana despre felul in care bunicul ei a trecut pe langa un moment critic (doar din cate stim noi), in timpul razboiului. Acesta a facut armata la vanatori de munte si, pana sa termine el armata, a inceput razboiul si a fost, vrand-nevrand, recrutat. Una din intamplari s-a petrecut atunci cand, in timpul unui atac, acesta statea in transeu si l-a chemat un coleg in "groapa" lui, ca sa fumeze o tigara. In momentul in care a ajuns la coleg transeul din care plecase a sarit in aer. Au fost raniti amandoi de schije, dar daca ar fi ramas acolo ar fi murit cu siguranta.
O alta intamplare care ar fi putut sa ii aduca moartea s-a petrecut atunci cand explozia unui obuz l-a ingropat in zapada, singurul lucru care a ramas la suprafata fiind un schi.
Ioana: "Eu nu stiu daca ei n-au apucat sa imi dea vreun sfat…Bunicii mei nu erau genul de oameni care sa ma aseze la masa si sa imi tina un discurs, dar toate principiile mele de viata si toate lucrurile bune de la ei vin. Principii si invataturi dupa care lumea nu se mai invarte ca onoarea, cinstea…sau poate ca nu s-a invartit niciodata.
Nu stiu daca mi-as fi dorit sa-mi dea un sfat pe care nu mi l-au dat. Poate putin pragmatism imi lipseste, dar nu li s-ar fi potrivit lor…"
Nu-ti calca cuvantul dat!
In fiecare intalnire si in fiecare zi imi aduc aminte cate un lucru pe care l-am invatat de la ei. Poate ca cel mai important a fost "sa fii om" din care bunicul meu extragea mai multe principii. Cel la care tinea cel mai mult era "nu-ti calca cuvantul dat", care insemna asumarea a ceea ce spui si ce faci, nu insemna numai sa promiti un lucru, ci sa si ajungi acolo unde ai promis ca mergi, sa respecti ora la care ai spus ca vei sosi si sa il respecti pe cel catre care ai facut aceasta promisiune.
Imi aduc aminte, spune Ioana, ca bunicul meu era foarte dur cu mine, raportat la ideea de copil care nu stie ce face. "De exemplu, am promis intr-o vara, eram inca in scoala generala, ca vin acasa la o anumita ora. Am mers in Parcul Ciresarii impreuna cu colegii mei, sa jucam volei. Si, tot jucand volei, am uitat de ora la care trebuia sa fiu acasa. Asa ca a venit el dupa mine, in parc. Mi-a reprosat faptul ca nu imi tinusem cuvantul, si tin minte si acum "morala"", isi aminteste ea.
Ma durea, mai spune Ioana, faptul ca imi spunea: "Mi-ai promis ca la ora cutare ajungi acasa! Daca nu iti respecti angajamentele luate nu o sa ajungi nimic!" Ea adauga, cu regret, ca nu a mai apucat sa il intrebe ce vroia sa zica cu asta.
"Pentru mine, a ajunge un "nimic" nu insemna ca o sa ajung maturator, ci o persoana pe care toti ceilalti o dispretuiesc pentru ca nu e om si pentru ca nu are cuvant.", crede ea.
Daca mai aveati nevoie de confirmari, trebuie sa va spun ca Ioana este genul de persoana care nu intarzie niciodata si care ajunge cu cel putin un sfert de ora inaintea oricarei intalniri, fie ea profesionala sau nu. Lectie invatata cu succes, nu?
Nu te atinge de lucrurile pe care nu le poti controla
Bunicul meu, povesteste Ioana, avea, la randul lui, o lectie pe care o invatase de la bunicul sau. "A fost marcat de o intamplare pe care a aflat-o de la acesta, despre un fost mosier din zona Moldovei, care si-a jucat la carti averea, mosia si, intr-un final, chiar si nevasta. Drept pentru care bunicul lui l-a pus sa jure pe Biblie ca nu va pune niciodata mana pe carti sau pe vreun joc de noroc. Si nu a pus. Chiar si atunci cand ne vedea pe noi, cei tineri, jucand whist sau Macao, nu era incantat."
Intamplarile nu exista
Haideti sa va povestesc ce am aflat de la Ioana despre felul in care bunicul ei a trecut pe langa un moment critic (doar din cate stim noi), in timpul razboiului. Acesta a facut armata la vanatori de munte si, pana sa termine el armata, a inceput razboiul si a fost, vrand-nevrand, recrutat. Una din intamplari s-a petrecut atunci cand, in timpul unui atac, acesta statea in transeu si l-a chemat un coleg in "groapa" lui, ca sa fumeze o tigara. In momentul in care a ajuns la coleg transeul din care plecase a sarit in aer. Au fost raniti amandoi de schije, dar daca ar fi ramas acolo ar fi murit cu siguranta.
O alta intamplare care ar fi putut sa ii aduca moartea s-a petrecut atunci cand explozia unui obuz l-a ingropat in zapada, singurul lucru care a ramas la suprafata fiind un schi.
Daca nu reusesti intr-un domeniu, fii cel mai bun orice ai face!
Ioana povesteste una din intamplarile care mie imi pare a fi cea mai buna pilda: "Bunicul meu s-a apucat de coregrafie din cauza ranilor suferite la coloana in timpul razboiului. Doctorul i-a spus ca nu mai poate face munca de birou (era contabil la Ministerul Culturii) si ca trebuie sa se apuce de sport sau de dansuri pentru ca risca sa nu mai poata merge. Avand legatura cu arta si fiind iubitor de folclor si lucrand la Ministerul Culturii, s-a apucat de coregrafie. Pentru inceput, avea in jur de 35-36 de ani, a facut un ansamblu de dansuri populare cu persoane surdo-mute. A avut succes si a continuat."
Relatia cu partenerul tau poate dura toata viata!
Sfaturile date de bunica Ioanei vin dintr-un cu totul alt registru: "Eu sunt pentru casatorie. Nu cred in relatiile pe care le duci 12 - 15 ani, pentru ca abia apoi sa va casatoriti. Femeia ar trebui sa fie toleranta: daca afli ca a calcat stramb, nu zice ca iti iei lucrurile si pleci la mama. Mai bine gandeste-te mai bine! Si pe mine m-a deranjat, dar am preferat sa imi pastrez relatia. O casnicie de o viata…daca mai traia putin faceam 50 de ani de casatorie."
Sa nu iti fie frica de momentele grele!
"Nu trebuie sa te sperie momentele grele. In fond, cele mai bune lucruri se nasc din aceste momente", a declarat neurologul si omul de stiinta Rita Levi Montalcini, laureata Premiului Nobel pentru medicina in anul 1986 la aniversarea sa de 100 de ani, sarbatorita la sfarsitul lui aprilie la Roma. Numita senatoare pe viata in Senatul italian, Rita Levi Montacini este -da, la aceasta varsta- foarte activa in viata politica si sociala a Italiei, salvandu-l pe Romano Prodi de la un vot de blam in 2007 -si-a intrerupt o calatorie in Dubai pentru a face acest lucru (!)- si a ajutat -in 2008- aprobarea proiectului de buget. Pe langa aceste activitati, omul de stiinta conduce o asociatie caritabila care se ocupa cu salvarea femeilor.
"Corpul poate sa moara, dar mesajele pe care le-am transmis de-a lungul vietii raman. Mesajul meu este: "ai incredere in valoare"!", a mai spus Rita Levi Montacini.
Nu exista secrete general valabile, care sa se potriveasca fiecaruia dintre noi. Exista doar lectii, cuvinte si amintiri.
Ioana povesteste una din intamplarile care mie imi pare a fi cea mai buna pilda: "Bunicul meu s-a apucat de coregrafie din cauza ranilor suferite la coloana in timpul razboiului. Doctorul i-a spus ca nu mai poate face munca de birou (era contabil la Ministerul Culturii) si ca trebuie sa se apuce de sport sau de dansuri pentru ca risca sa nu mai poata merge. Avand legatura cu arta si fiind iubitor de folclor si lucrand la Ministerul Culturii, s-a apucat de coregrafie. Pentru inceput, avea in jur de 35-36 de ani, a facut un ansamblu de dansuri populare cu persoane surdo-mute. A avut succes si a continuat."
Relatia cu partenerul tau poate dura toata viata!
Sfaturile date de bunica Ioanei vin dintr-un cu totul alt registru: "Eu sunt pentru casatorie. Nu cred in relatiile pe care le duci 12 - 15 ani, pentru ca abia apoi sa va casatoriti. Femeia ar trebui sa fie toleranta: daca afli ca a calcat stramb, nu zice ca iti iei lucrurile si pleci la mama. Mai bine gandeste-te mai bine! Si pe mine m-a deranjat, dar am preferat sa imi pastrez relatia. O casnicie de o viata…daca mai traia putin faceam 50 de ani de casatorie."
Sa nu iti fie frica de momentele grele!
"Nu trebuie sa te sperie momentele grele. In fond, cele mai bune lucruri se nasc din aceste momente", a declarat neurologul si omul de stiinta Rita Levi Montalcini, laureata Premiului Nobel pentru medicina in anul 1986 la aniversarea sa de 100 de ani, sarbatorita la sfarsitul lui aprilie la Roma. Numita senatoare pe viata in Senatul italian, Rita Levi Montacini este -da, la aceasta varsta- foarte activa in viata politica si sociala a Italiei, salvandu-l pe Romano Prodi de la un vot de blam in 2007 -si-a intrerupt o calatorie in Dubai pentru a face acest lucru (!)- si a ajutat -in 2008- aprobarea proiectului de buget. Pe langa aceste activitati, omul de stiinta conduce o asociatie caritabila care se ocupa cu salvarea femeilor.
"Corpul poate sa moara, dar mesajele pe care le-am transmis de-a lungul vietii raman. Mesajul meu este: "ai incredere in valoare"!", a mai spus Rita Levi Montacini.
Nu exista secrete general valabile, care sa se potriveasca fiecaruia dintre noi. Exista doar lectii, cuvinte si amintiri.
Fetita crescuta de caini
Relatia cu parintii la diferite varste
