Povestea noastra, la inceput, a stat sub semnul intrebarii: So...who are you?

…si totul se intampla in spatele liceului, atent inspectand dupa ochi de profesori, cu tigara in colt de gura, blazat si cu noi strategii de Warcraft pe sub mana – EL, cu parul intr-un societate afumata, entuziasmata si cu noi experiente spumoase de dragoste soptite la ureche – EU. Nici nu se puteau gasi doua creaturi mai diferite si mai necesare una alteia… eram adversari de neinvins. Nici unul nu ceda in lupta, creati unul pentru a-l infrunta pe celalalt. Sageti si fulgere din tolba orbitelor oculare, tunete sub alergari fara suflare, baraje in coltul ochilor, torente nedeslusite de afecte, emotii, sentimente, inecuri spirituale, cautari, gasiri, regasiri in priviri, teama curajoasa de a avansa pe campul de lupta, de a asalta, de a ambusca … “dar cine esti tu pentru a ma face sa ma simt astfel? Eu sunt EU, cea dintotdeauna!” – tipic adolescentului neinteles nici de el insusi, gandeam eu atunci, un joc de copii.

Liceul s-a terminat, facultatile mentale trebuiau instruite in foruri inalte si cei doi neinfricati luptatori au urmat drumuri diferite. Vremea trecea linistita afara si inauntru placi tectonice se loveau, noi forme de reflief se ridicau, un teritoriu necunsocut crestea frenetic cu fiecare gand, miscare, amintire…in doi ani un pamant tanar, nou se crease in mine, greu de explorat, salbatic, luxuriant, cu bastinasi neprietenosi, greu de crestinat.  

Locatie: un apartament in plina iarna nazuroasa, detestabila, o petrecere cu prezenta obligatorie, creaturi gregare, ras si veselie, fum, rom, vanilie.

Ora: trecuta de ora de culcare.

Intrare: liber inchizitionala.

Eveniment: prilej de cotcodacire si imapunare.

EU: in plina verva-a plictisului, gandindu-ma la examenul de atunci intr-o saptamana, in zgomot alb, cu un miros greu de parfum vecin, dorind sa ies in aerul taios de destaptator.

EL: invitat aiurea intr-o hoarda de simpatici, cautand un loc sa scrumeze.

AMANDOI AFARA, iarna, EU tragand aer in piet, EL tragand tutun.

EL: “Un fum?” - EU: “Oh, nu, multumesc!”

EL: “… am crezut ca te-ai speriat asa de tare ca o sa castig incat ai preferat sa te retragi din timp…nu-i de mirare, la cat esti de urata!”- EU: “Who are you, again?”…intorc urechea caciulii si ma uit gata de atac…si ce atac!!! Sageti, fulgere, tunete, ploi, torente, avalanse, incendii furibunde, minte si inimi ravasite, dar pulsand mai viu ca niciodata…

EL: “Viitorul sot! (pauza, ochi iscoditori, albastri de tempesta)…degeaba faci ochi mari de caprioara ranita, tot urata ramai, la cat te-am urat pentru ce mi-ai furat!”  - EU:“Sunt urata de tine, pentru ca ti-am furat ceva!?”

EL: …in soapta, pentru mine: “Pe tine MI te-ai furat…stupid am ramas, eu, marele jucator, cand mi-am dat seama de tine, ca esti singrul meu joc, din care nu mai vreau sa ies!" Ochi mari, fum, aburi, caldura, foc, geaca razuita de perete si lupta a luat sfarsit.

Cine era EL - partea mea din NOI, iar EU, partea lui din acelasi indivizibil NOI. Noul teritoriu bogat din mine era al nostru, bastinasii astepetau religia lui amandoi. EU cea dintotdeauna, demult devenisem un EU cu EL, care acum se inchega un singur pronume personal de persoana I, plural. Samanta am sadit-o, fara sa stim, in camaruta cea mai fertila a sufletului fiecaruia, a crescut pe nesimtite, cerand, pentru a inflori, tulpina si floarea celuilalt... iar povestea nostra sta acum sub clopotul de logodna al exclamarii: "I DO!"

O zi infloritoare,

Lina 

 

Nota Feminis.ro: Acest material apartine unei cititoare Feminis.ro, trimis pe adresa de email  [email protected]
pentru publicarea lui in “Jurnalul de cititoare”
 
Povestea ta de dragoste, drama ta sau modul in care ai reflectat la viata pornind de la o intamplare devin pentru noi adevarate pastile de inspiratie. Pune si tu o fila de poveste in “Jurnalul de cititoare” si trimite-ne  randurile tale prin e-mail la adresa [email protected]