Tocmai venise primavara, mergeam cu el de mana prin oras, cand mi-am amintit ca vroiam de multa vreme sa intru in acel bar. Ma atrageau afisele ce anuntau mereu spectacole, dar mai ales obloanele vesnic lasate ma nedumereau de fiecare data. Cautam un loc deosebit in care sa ma las de fumat. Ma mai lasasem de o mie de ori, de o mie de ori fumasem ultima tigara.. Acum insa era altceva.
Am iesit din primavara ce abia izbucnea si am intrat intr-un fel de cavou, discret luminat. Luminat artificial, evident. In mijloc, la loc de cinste, un pian mare si negru. In rest, cateva figuri ingalbenite, cu tinute elegante, pareau ca locuiesc acolo de cand lumea. Am mustacit amandoi si ne-am indreptat catre o masuta de unde puteam privi in voie. Era prea devreme pentru un spectacol. Dar nu pentru asta venisem. In sfarsit, vedeam cum arata acel loc din spatele afiselor. Si mai stiam cu certitudine si ceva foarte important. Odata ce m-as fi lasat de fumat, nu as mai fi intrat prea curand intr-un astfel de loc. Stiam din proprie experienta ca, atunci cand te lasi de fumat, e bine sa nu mai intri in locuri in care se fumeaza.
Si cum sa fi sarbatorit ultima tigara? Cu un cocktail evident. Nici asa ceva nu aveam sa mai beau curand. Toate se legau asa de tare, incat era evident ca voi incepe o cu totul alta viata, odata iesita din acel loc. Nu m-as fi gandit la artificii.. Niciodata. Ha! Ha! Ha! A fost incredibil de frumos!
Cineva s-a dus apoi spre pian si a inceput sa cante ceva.. Pentru cei ce iubeau prea mult noptile..
El ma privea zambind, neincrezator. Doar eu ma mai incapatanam sa cred in mine.. Cine putea sa aiba incredere intr-un om care se lasa mereu de fumat? Doar Dumnezeu..
Am stins tigara incet, mi-am prins in palme capul si l-am privit pe cel ce era martorul unui asemenea eveniment grandios. Am zambit si am lasat tot amarul adunat in 15 ani de fumat sa se imprastie in acel cavou misterios. Apoi l-am luat de mana si am deschis usa.
Rinul curgea linistit, cerul era albastru.
Au trecut cinci ani de atunci. Ii multumesc lui Dumnezeu si sfintilor dragi inimii mele!
"Piano Bar" nu mai exista. S-o fi mutat in alt oras, unde altcineva cauta un loc in care sa se lase de fumat.
Foto: Vilia Lupu
Foc fericit
Comoara
