Suflet Trist I<<Mi-e sufletul pustiu,lacrimile imi inunda viata. Alerg, caut si nu gasesc, ai murit... Mi-e sufletul atat de trist, nu te gasesc, ai murit. Esti tot mai departe si pe zi ce trece tot mai rece. Esti mort, sufletul ti-e ratacit, nu-si gaseste linistea. Te chinuie gandul si gandul ti-e mort si aruncat undeva prin odaie. Cauta-l! Nu auzi?Acum e momentul! Mai tarziu vei regreta, iti vei da seama cat ai gresit, dar la ce bun... Vei fi deja mort. Sufletul va rataci in neant, vei trece prin ziduri si totul iti va fi greu de atins. Te va durea, nici tu nu vei stii ce. Vei plange, trupul iti va tremura, fara sa-ti fie frig sau sa fi bolnav... nu vei avea nici emotii. Te va durea tot mai tare, vei plange tot mai mult.... Ti-ai dori sa dai timpul inapoi sa fi viu. Of! moartea... E greu, e atat de greu, de aceptat. Nu vei reusi... Nu mai lupta timpul tau s-a scurs. Ceasul s-a oprit, e ora 13 fix. Iti suna cunoscut? Da?! A! credeam ca ai uitat... Stiu, prima data 13 m-a dus cu gandul la ghinion. Da ce spun eu?! La ora aia, 13 fix, inima mea s-a rupt in doua. Chiar daca intr-o zi se vor uni cele doua jumatati, va fi prea tarziu pentru a forma un tot. Ma doare!!! Ma doare tot mai tare. Nu, nu!!! Eu nu vreau. Mai am... S-a sfarsit. Timpul nostru s-a scurs. Ai murit...?! A nu, nu ai murit. Ce se intampla? Esti rece, de gheata. Mi-e frica... Ajunge! Opreste-te! Nu intelegi? Jocul asta ne va distruge, inimile noastre se vor frange. Ne vom rataci si nu vom mai gasi niciodata calea. Vom arde in propiul foc. Vom pieri... si cine crezi ca ne va plange? Nimeni... intelegi? Nimeni... Nimanui nu-i va pasa de noi. Toti ne vor uita sau se vor purta ca si cum nici nu am fi existat.>>
