Ca de obicei, se pare ca devine imperios necesar sa abordez anumite subiecte în funcyie de „miracolele” pe care le gasesc pe blogurile si pe site-urile românesti. Daca din fericire (sper!) ca am reusit sa clarific problema privitoare la „rochiile anilor ’2o posesoare de fermoare de plastic si de alte minuni, mai nou s-a trecut la abordarea (agresiva) a accesoriilor. Ca si în cazul anilor ’70, cam tot ce e „ciudat”, tot ce nu se poate clasifica sau care necesita un efort ceva mai mare de datare si aici sunt îngramadite de toate – noroc ca macar toata tarasenia se refera (totusi exista un aspect benefic în toata povestea asta, nu?) la palarii si nu la alte chestii. La o adica de ce sa nu bagam pe aici niste sosete, de exemplu, ca ar fi cam acelasi lucru…Adicace, ati avea vreo problema sa credeti ca o soseta este, de fapt, o palarie anii ’20?Daca are si câteva gauri, un plic de rosaturi si ceva cârpeli eu cred ca se încadreaza perfect în aceasta categorie. 
Sa revenim la chestiuni serioase. Singurele site-uri susceptibile de a avea palarii anii ’20 în România , corect datate si a caror stare e prezentata în conformitate cu realitatea, sunt Vintage Wardrobe si Palarii Vintage. În rest sunt basme, gogosi, tâmpenii, minciuni. Asta ca sa nu ma mai întrebati la cine ma refer, care sunt site-urile, blogurile etc. etc. – o sa va las pe voi sa descoperiti. De altfel gama e atât de larga încât e practic imposibil sa gresiti…. Astazi nu o sa m? rezum la cloche, cred ca oricine este capabil sa recunoasca acest model. Ar fi însa câteva observatii de facut, în primul rând trebuie subliniat faptul ca acest tip de palarie nu este strict limitat la anii ’20, existenta sa în moda se întinde de la sfârsitul anilor 1900 si pâna la jumatatea anilor ’30. Extrem de multe detalii privind acest aspect gasiti pe FASHION-ERA, deci nu cred ca mai are rost sa insist. 
Pe lânga cloche, în tipologiile anilor ’20 se mai regssesc: 1. LE BANDEAU – un fel de bentita purtata pe frunte, în cele mai multe cazuri ornamentata bogat. Cele mai frecvente ornamente sunt de tip floral brodat sau pene. Materialele sun extrem de variate, de la catifea pâna la dantela si tiare din metal împodobit cu cristale. VALUL – un accesoriu folosit la ocazii speciale, cel mai des pentru nunti. Materiale folosite: dantela si m?aase. Sunt foarte strânse pe cap si întotdeauna acopera fruntea. TOCA – în general din catifea, cu marginile întoarse si/sau asimetrice, ornamentate cu pene, broderii sau canafi. TURBANUL SI BASCA Si cam asta ar fi. Deci treburi mai clare de atât nu cred ca exista. 
Trecem la detalierea lor din punct de vedere cronologic. 1920 - predomina toca din catifea, fetru, mai rar din alte materiale, cel mai adesea cu borurile întoarse. Ca ornamente se remarca canafii grei din matase. Toca asimetrica este si ea apreciata, inclusiv cea sub forma de bicorn sau tricorn. De mute ori cu broderii sau ornamentate cu pene marunte, colorate pe bor. 1921 - Cele mai excentrice sunt un hibrid între toca si cloche. Se remarca de asemenea turbanul, din materiale pretioase, cu fronseuri laterale si palaria cu boruri largi, coborâta mult pe ochi si cu calota patratoasa, înalta, încarcata de pene. 1922 – Forme extrem de fistichii, aerodinamice, de cele ai multe ori oblice sau bicorn-tricorn, cu pene foarte lungi sau funde supradimensionate. Apare un gen de basca care, în opinia mea, seamana foarte mult cu tipica palarie de bucatar. Doar ca e din catifea, cu pliseuri si fronseuri complicate. Basca simpla din fetru, ornamentata obligatoriu cu egreta lunga, oblica. 
1923. Cloche. Toca cu ornamente supradimensionate laterale. Turban. Cloche-ul este foarte colorat, extrem de plin de imaginatie în special din punctul de vedere al designului. Boruri late, întoarse, sau dimpotriv? largi, foarte apropiate de p?l?riile anilor ’50 (dar care în realitate sunt un cloche, foarte bine delimitat, plus un bor, de cele mai multe ori transparent sau de alta culoare decât restul, foarte clar pe pozitia de ornament si atâta tot). Turbanul e în culorii vii, socante, de multe ori cu un vârf tuguiat (chiar ca cel turcesc), foarte ornamentat. Toca, care seamana din ce în ce mai mult cu cloche-ul, are adesea un ornament lateral în forma de coada de paun. 1924. Cloche cu bor întors, cu elemente decorative dreptunghiulare, de multe ori de-a dreptul cubiste, cu piese suprapuse (rulouri, fasii de fetru etc.) .E foarte coborât pe ochi. Foarte raspândit e si cloche-ul din catifea, cu broderii, margini bine definite si egrete laterale. Palarii din paie pentru sezonul estiv (care se apropie ca tipologie de plateau), adesea cu dungi. 
1925 – Predomina cloche-ul cu calota rotunjita, decorat în partea de sus cu flori mai sau cu siruri de flori mai mici, egrete orientate în jos, funde laterale sau ornamente florale care coboara de pe calota palariei spre bor. Borul este foarte îngust, întors, câteodata oblic. Palarii cu bor larg, întotdeauna cu calota foarte înalta, ascutita sau turtita, însotita de gardenii, nuferi, trandafiri sau simple pampoane. Ca materiale ies în evidenta matasea, moarul, crepe georgette, satinul, velurul, faille-ul, bengalina sau împletiturile de panglici. Paiul, pentru vara, e number one. Reintra fetrul, destul de vitregit în perioada anterioara. Culori: Rosu, fucsia, caramiziu, albastru deschis si verde. Cât pe ce sa uit! Bentitele ornamentate cu cristale sau cu marcasite. 1926 – Cloche, cloche si iarasi cloche. Cu bor întors si partea din fata mai lata, de multe ori în forma de petale taiate în fetru sau în alte materiale. Palarii cu bor îngust si calota rotunjita, cu ornamente laterale (flori, pene, snururi). Cloche fara bor, foarte tras pe ochi. 1927 – Turbanul care este în realitate un cloche fara bor, cu fasii de material suprapuse si împletite, în majoritatea cazurilor e însotit de ace de palarie supradimensionate, câteodata uriase de-a dreptul , foarte încarcate. Bentitele pe frunte si tiara, simple sau cu ornamente laterale lungi, mai ales la tinutele de sear?. Cloche-ul fara bor sau cu bor foarte scurt, coborât pe ochi, cu bor întors, asimetric, decupat sau/si oblic. Palarii cu boruri largi (de vara),calote foarte înalte, patrate, aproape ca cele de joben. Ornamente ceva mai simple: egrete, flori de dimensiuni foarte mari sau funde, si ele supradimensionate. Si nu uitam ca tocmai în 1927 Caroline Reboux moare, chestie care, în materie de palarii e extrem de relevanta. 
1928 - Marea inovatie a anului este faptul ca palariile trebuie musai asortate cu geanta si cu pantofii. De mute ori se foloseste acelasi material ca pentru jacheta sau pardesiu. Calota (ma refer la cloche)urmareste forma capului în mod precis, borul are dimensiuni medii sau scurte, poate fi întors sau dimpotriva, coborât pe ochi, cu pliseuri suprapuse, în general în culori fie contrastante, fie coordonate cu tonul coloristic general. De cele mai multe ori la cele asimetrice partea dreapta este mai lunga decât cea stâng?. O noutate este cloche-ul „urecheat” care arata fix ca o casca lipita strâns de cap, un tip de palarie cunoscut sub numele popular de „The Skull”. Ca ornamente se folosesc mult fundele, acele de palarie, florile din fetru sau colacei tubulari împletiti (ceva cam ca un furtun sau un mat din material, nu suna foarte bine însa altfel mi-ar fi dificil sa explic…sorry). Cel mai popular material este fetrul. Urmeaza catifeaua de matase, satinul si velurul, iar paleta coloristica e orientata spre bleu, verde, maro, bej. 1929 – Cel mai popular tip de palarie din acest an este cea denumita „urechi de elefant”, în sensul ca acopera fata dintr-o parte în cealalta. Cloche-ul este foarte strâns pe cap, partea din spate putând fi mai scurta sau mai lunga, cu bor întors în fata. De foarte multe ori se folosesc elemente din îmbracaminte (mai ales pasmanterie) pentru a orna palariile. Palariile de seara, din satin sau dantela, sunt foarte adesea brodate minutios cu margele. Foarte mult se poarta cloche-urile moi din fetru gri, simple. Cloche-ul fara bor este si el în voga. Fetrul este înca cel mai comun material folosit. Apar „coifurile” din materiale crosetate, cu alura sportiva. La pslsriile cu bor foarte întors (care în cele mai multe cazuri seamana cu o coroana) se foloseste ca ornament valul care împiedica parul sa cads pe frunte (dat fiind ca marginea palariilor începe sa se ridice). 1930 – În acest an intervin atât de multe schimbari (si atât de interesante) încât ne vom rezerva dreptul (suveran) de a dezvolta acest subiect într-un articol urmator. 
O sa închei cu doua treburi. Prima, e o întrebare adresata voua?.Vedeti pe undeva pe aici (ma refer la palarii, în desfasurarea lor sincronica si diacronica) vreo confuzie de stiluri care ss provoace imposibilitati insurmontabile de datare? Nu de alta, ca eu una nu vad asa ceva. Sau vreo asemanare cu palariile altor epoci – ma refer la anii 40, 50, 70 si 80, pana acum ce mi-a trecut prin fata ochilor pe post de anii 20 intra în categoriile de mai sus, fie ca era vorba de originale (jenant de fleorcaite) sau de reproduceri. Revin (si repet), nu am absolut nimic împotriva unei piese vintage chiar în stare dezastruoasa însa e normal sa se si comunice acest lucru. Nu de alta dar am ochiul ager…. A doua chestie e un punct pe wish list-ul personal. Îmi aduc aminte ca am vazut cu foarte mult timp în urm? (în sensul ca aveam vreo 12 ani) un cloche într-o revista, cred ca era vorba de Universul Ilustrat însa nu bag mâna-n foc. Facut din fasii de catifea de matase galben vanilie si roz antic, împletite unele cu altele. Înca îl mai caut, e una din „piesele-cheie” ale colectiei mele vintage mentale. 
Asta asa, ca o concluzie optimista (cum sunt de felul meu…): cautarea nu se termina niciodata, în general vorbind. Si în particular, daca ne referim la vintage. Asta e partea cea mai placuta, ca nu le stii niciodata pe toate, nu le ai niciodata pe toate însa dorinta de a învata si/sau de a avea e mereu vie. Sau ar trebui sa fie…
Cum sa recunosti o brosa victoriana
ROCHIA ANILOR '50
