Cum sa recunosti o brosa victoriana

Cred ca e timpul sa incep sa ma ocup si de bijuterii – e un domeniu pe care l-am abordat foarte pe sarite, tocmai din cauza ca e foarte complicat si sunt enorm de multe detalii de discutat si de analizat. M-am tot intors si m-am tot sucit cum sa fac “defalcarea” si probabil ca nici asa, in maniera pe care deja ati observat-o in titlu, n-am sa reusesc sa epuizez nici macar elementele de baza  intr-un singur atac, fie el si sustinut (ca de obicei, ca asa v-am obisnuit!).

Nu ma intrebati de ce tocmai brose, am zis ca  cel mai bine e sa ma ocup de prima chestie care imi vine in cap, deci “brosele” in cazul de fata nu pot sa zic ca au o conotatie aparte.

Sa schematizam: referirea se face intotdeauna la datari, nu doar din cauza faptului ca e obsesia mea proprie si personala, ci in special pentru ca, daca ne gandim bine (si chiar daca nu ne gandim deloc…) prin intermediul uracioaselor datari reusim sa deosebim un obiect vintage autentic de unul fals. Nu intru deocamdata in acest ultim amanunt ca ar insemna sa ma apuc de scris despre brose prin decembrie…

Strict legate de datari sunt toate celelalte elemente – daca la rochii aveam cate o cusatura, un nasture, o maslina sau o bomboana, la bijuterii in general vorbind e la mintea cocosului ca n-avem asa ceva. Deci trebuie sa ne descurcam cu ce avem. Si aici intervine problema numarul doi: ce ne facem cand nu avem ce ne trebuie? Pentru ca la brose, daca dorim sa le datam rapid si eficient, avem nevoie de inchizatori. E cea mai simpla metoda, corelata evident cu celelate elemente, respectiv:

tipologii si motive – prin asta ma refer la diverse modele raspandite intr-o anumita epoca (de exemplu tipul “buchet de flori” in anii ’40). materiale – ce materiale se folosesc intr-o decada sau alta, ce exista si ce nu. Aici intra si margajele pentru materiale pretioase (brosa de argint cu marcaj – de vazut si ce marcaj! – in anii ’20? Not. 925 apare ca marcaj obligatoriu  in 1948 (925, sterling silver). Multe multe altele (ca, de exemplu, tot pentru argint 800 sau 835, respectiv argint european “sub standard’ in 1999). Deci daca tu vii si-mi spui ca brosa ta e victoriana sau din anii ’30 sau ce ti-o mai fi trecand tie prin tartacuta ta , e grav. Culori – foarte folositoare pentru datarea pe ani si in special la anumite tipuri de bijuterii, respectiv camee si micromosaic. 4. Tehnci de realizare (deja e un subiect de specialitate, ca sa aduc un exemplu simplu: aparitia perlelor sferice de cultura in 1905).

Acestea fiind spuse, voi purcede voios la treaba.

 Incep cu perioada victoriana, din fericire n-am vazut nicio datare anterioara acestei perioade terfelita pe bloguri si site-uri deci – cel putin pe moment – presupun ca pot sta linistita.

 INCHIZATORI.

a)      C-catch – este clasica inchizatoare cu ac si carlig (evident, carligul e in forma de C). este cel mai vechi tip d einchizatoare din perioada victoriana si cred ca cel mai larg raspandit.

b)      Trombone – apare in 1890 si il gasim pana in anii ’40 (deci ne e de ajutor, insa doar corelat cu alte elemente). Arata ca un butoias sau tubusor care se ridica si se coboara peste ac.

c)      Inchizatoare de tip spring ring -  e clasica inchizatoare de tip “carlig cu siguranta” si apare la sfarsitul perioadei victoriene. Insa nu va pregatiti sa spuneti “aha, stiam eu”, nu prea seamana nu cea din zilele noastre, desi functioneaza pe acelasi sistem. Mult mai rudimentara (aparent, trust me…), mai mare, de multe ori “tumburusul” e o bucla si nu un betigas.

In orice caz, este absolute evident in ca in cazul broselor nu are nicio aplicare acest fapt, deci (oricat de mult ne-am dori) nu se poate transforma intr-o inchizatoare din aceea clasica, cu clapeta de siguranta. Un astfel de element (daca nu cumva ti s-a rupt in mana, l-ai dus tu la bijutier si l-ai inlocuit…) e semn ca brosa aia nu prea e ce ai vrea sa fie.

Sa trecem insa la probleme mai importante.

M-am gandit sa merg totusi pe firul istoric, asa este cel mai simplu, ordonat, dat fiind ca imi doresc ca informatiile de aici sa fie utilizabile.

In ceea ce pirveste tipurile de brose raspandite in perioada victoriana (cat, de altfel, si in alte perioade) nu o sa intru in catalogari si amanunte foarte complicate, ma voi limita doar la cateva teme si motive considerate a fi cele mai raspandite. Bijuteriile din aceasta epoca sunt impartite in trei mari categorii: Romanticul, Grandiosul si Esteticul. Care pe noi, la brose, ne cam ajuta – de diparte, insa ne sunt de folos.

Romanticul  se manifesta in principal in prima parte a perioadei, din 1837 pana prin 1860. Materiale preferate: aurul (insa nu in cantitati mari) lucrat in filigran, de exemplu, sau folosindu-se alte tehnici prin care se dadea iluzia optica de marime si greutate. De obicei e ornamentat cu perle, turcoaze sau coral.  Se folosesc, de asemenea, multe pietre pretioase si semipretioase. La mare pret sunt si materialele natural: incepand de la baga si pana la piatra lavica, fildes , gutaperca , o preferinta foarte usor de observat la camee, de exemplu. Revenind la brose: tematica este extreme de  simbolica, de exemplu “jocuri   de cuvinte “ ascunse in brose, cum ar fi “honeymoon” reprezentat  de luna plina cu o albina langa ea. La fel de populare sunt florile , tot cu incarcatura simbolica, de exemplu Nu-ma-uita. Motivele de origine celtica sunt si ele foarte raspandite.

Un alt amanunt important ar fi (pardon, este!) utilizarea materialelor in stil simbolic, in sesnul ca anumite metale, pietre sau alte tipuri de ornamente erau strict utilizate in accesorizarea tinutelor de zi, iar altele strict pentru tinutele de seara. De exemplu , o bijuterie cu diamante era considerataa extrem de vulgara daca era purtata in timpul zilei si de-a dreptul scandaloasa daca era purtata de o tanara nemaritata, diamantele putand fi exclusive daruite de sot sotiei sau mostenite (iar de mostenire era frumos sa te bucuri dupa ce te asezai la casa ta…).

Perioada Victoriana de mijloc (cam din 1860 si pana in 1880) are ca trasatura definitorie inspiratia etnica (presupun ca o o putem numi asa): egipteana, japoneza si indiana (produsa evident de anumite evenimente istorice ale epocii). Palmieri, lotusi, scarabei, evantaie stilizate, dragoni, insecte exotice, cloissone-uri in gust oriental  se intalnesc frecvent.

Din 1880 si pana in 1900 avem o perioada caracterizata de experti ca fiind “perioada estetica” – bijuteriile sunt foarte “jucause” si “glumete”, se renunta aproape complet la “dogmele” celor doua fractiuni de perioada anterioare. Am putea-o numi  epoca de-a dreptul “casual” in ceea ce priveste accesoriile.  Brose cu tematica “luna si stelele”, grifoni si dragoni colorati, fluturi si soparle minutioasa lucrate. Foarte multe piese pun accent pe lucratura si pe valoarea unei singure pietre centrale, de exemplu. Devin extrem de populare bijuteriile din argint, inclusive cele ce descriu scene sportive (calarie, ciclism, tenis) – eu personal le ador!

Un lucru la care nu m-am referit efectiv pana acum sunt modelele: ma refer la modelul geometric propriu-zis al broselor din aceasta perioada. Aceste pot fi :

A.     lunguiete, cu cerc in centru in care sunt asezata, de exemplu, anumite motive ce se incadreaza in tematica de mai sus, cum ar fi, la tematica “sentimental”  doua inimioare asezate simetric si “legate” symbolic cu un nod.

B.     Ovale – se aplica in special in cazul cameelor, cu “rame” foarte frumos si bogat ornamentate (exact ca la tablouri)

C.     Rotunde

Deci, cel mai simplu e sa incepeti de la inchizatoare. Si tineti minte: nu tot ceea ce pare vechi, e vechi (dupa cum nu tot ceea ce pare de calitate e de calitate). Si cand o sa ploua cu diamante dati-mi si mie de stire sa vin sa le culeg.

Nu stiu precis la ce o sa trecem in urmatorul articol, am lasat niste piei exotice pe ungeva pe drum si cred ca ar fi ideal daca as putea continua. Depinde insa si de cantitatea de balast care imi va iesi in cale pana atunci.