Oamenii rai ar trebui sa fie singuri

Cateodata am senzatia ca parintii mei m-au crescut intr-un glob de sticla. Ca l-au asezat frumos intr-un loc minunat si mi-au dat voie sa vad sau sa descopar doar lucruri frumoase. Nici nu stiu daca sa le multumesc sau sa fiu suparata pe ei ca nu mi-au spus cum arata lumea adevarata.

Am crezut intotdeauna ca dreptatea e cea care guverneaza bunul mers al lucrurilor. Ca fara dreptate, acest ingredient obligatoriu al unei lumi civilizate, totul ar lua-o razna. Si am crezut intotdeauna ca, indiferent de situatie, exista un moment in care adevarul iese la iveala si cei vinovati platesc amarnic pentru indrazneala lor de a strica mersul civilizat al lumii. Cat de mult am putut sa ma insel! Dreptatea nu are prea multe in comun cu civilizatia, desi tocmai lumea civilizata este cea care  construieste edificii somptuase unde oameni invatati, imbracati bizar, in urma unui spectacol ale carui libret nu il intelegi in totalitate, iti spun cine a gresit si cum trebuie sa-si repare greseala.

Dreptatea, ca notiune, este cea pe care inteleptii, filosofii, poetii si scriitorii, liderii de opinie, sau liderii politici, au imbracat-o mereu in cele mai frumoase cuvinte si cele mai profunde definitii. In numele ei s-au purtat razboaie, pentru apararea ei au murit oameni si nerespectarea ei a amputat suflete. Nu o sa ma intreb retoric "ce e dreptatea?".  Imi place ideea de notiune a carei profunzime mintea omeneasca o poate doar intui. Fiind o nascocire a speciei umane, nu o putem experimenta in laborator urmarindu-i efectele pe alte specii al carui genom e foarte apropiat de al nostru. Dreptatea este ca o entitate a carei forma si fond se poate schimba sub actiunea a diversi stimuli, de orice natura. Pana la urma, si unei nedreptati flagrante ii poti gasi argumente plauzibile care sa o plaseze fix in antiteza. Sociale, legislative, istorice, filosofice, psihologice...
     

Din punctul meu de vedere, dreptatea este doar o notiune care a primit definitii frumoase. Este aproape ca religia. Are un fond extraordinar de bun, dar este evocata in mod frecvent tocmai in acele situatii care nu au nici o legatura cu ideea de baza. 

Oamenii rai ar trebui sa fie singuri, nu inconjurati de fani.