Nu şi-a cumpărat nimic nou timp de 200 de zile - Iată ce a învăţat

"Acum câteva luni, am trecut prin cea mai îngrozitoare experienţă de viaţă: tatăl meu a murit. Avea cancer.

În societatea noastră, nu poţi plânge moarte unei persoane, trebuie să munceşti. Nu doar la locul de muncă, ci şi la teancul de acte, solicitările celor din jur şi alte probleme cotidiente. În sfârşit, când am crezut că toată munca grea s-a terminat, a trebuit să golesc apartamentul tatălui meu.

A fost o muncă dureroasă şi de migală. Pe măsură ce mă ocupam de lucrurile vechi ale tatălui meu, îi simţeam lipsa cu fiecare obiect pe care îl sortam. Şi am avut multe de sortat.

Mi s-a părut că a trecut o viaţă cât timp m-am ocupat de tot ce avea tata în acel apartament mic. Săptămâni de muncă, de vândut, de donat, de reciclat şi de aruncat.

Am aruncat cu alte cuvinte tot ce a acumulat el o viaţă. O viaţă prin care trecem tu şi eu.

Timp, bani şi efort au fost investite în achiziţionarea acestor obiecte, doar pentru a fi aruncate cu uşurinţă. Distrugem planeta pe care vor trăi generaţiile viitoare, doar pentru a ne bucura de ceea ce deţinem, care de cele mai multe ori sunt obiecte care nu ne sunt necesare, nu le folosim sau chiar uităm de ele.

Astfel, am decis să fac un experiment şi pentru 200 de zile să nu cumpăr nimic nou, excluzând medicamentele, alimentele, o pereche de încălţări de căţărare şi diferite articole de toaletă.", povesteşte tânăra.

Iată ce a învăţat aceasta din experimentul de 200 de zile:

1. Există deja prea multe lucruri în lume

În timp ce se uita prin magazine, pe site-uri şi pe Facebook, a fost şocată de volumul de obiecte pe care l-a creat oamenii. Munţi de haine, tone de mobilier, vase, tigăi, un ocean de lucruri pe care ţi le poţi imagina. Pe măsură ce unele sunt aruncate, tot mai multe sunt create, ceea ce înseamnă că de fapt nu mai avem nevoie de nimic.

2. Oamenii cumpără obiecte din pură plăcere

Aceasta a rămas surprinsă în timpul experimentului de toate obiectele la ofertă sau în tendinţe, care ulterior ajungeau în magazinele second-hand. Acest lucru a făcut-o să înţeleagă că acţiunea de a cumpăra este confundată cu nevoia sau dorinţa. Totul era ca o constrângere care trebuia satisfăcută.

3. Există prea multă abundenţă

În cele 200 de zile, tânăra a mai învăţat că nu e necesar să meargă în magazinele mari pentru a cumpăra lucrurile de care are nevoie, pentru că în comunitatea ei erau suficiente. Dacă fiecare dintre noi ne-am face curat în dulapuri şi am porni un schimb de produse, cel mai probabil nu am mai fi tentaţi să cumpărăm atât de multe lucruri pe care oricum la un moment dat le-am arunca.

4. Când nimic nu e nou, nimic nu este scump

Cu siguranţă vei economisi considerabil atunci când nu îţi vei mai cumpăra lucruri noi, aşa cum a reuşit şi tânăra care nu achiziţionat nimic pentru 200 de zile. Aceasta a ajuns la concluzia că second-hand-ul te scapă de cheltuieli majore şi nici nu compromite calitatea.

5. Este minunat să plăteşti o persoană în locul unei corporaţii

Oameni de rând doresc să obţină ceva de pe urma produselor pe care nu le mai folosesc, dar pot fi de folos altor persoane, fără doar şi poate. În urma experimentului, tânăra a fost fericită să constate că banii se pot duce la persoane ca ea şi nu la corporaţii fără chip.

6. Nu avem nevoie de multe dintre lucrurile pe care le avem

Adevărul este că, unora dintre obiecte nu le poţi găsi alt stăpân. Multe lucruri, chiar şi cele comune, de multe ori nu pot fi utilizate şi de alte persoane. Când a fost forţată să nu cumpere nimic, deşi i-a fost destul de greu, aceasta a fost surprinsă să observe că de multe ori nimic nu se schimba: nici sănătatea, nici fericirea, nici armonia sufletească. Ea a mai realizat că nevoile reale sunt foarte limitate.