"Candva eram surd. Ma uitam cu uimire la oamenii care se zbantuiau, agitandu-se in fel si chip. Ei numeau acest lucru dans. Mi se parea absurd, pana intr-o buna zi, cand am auzit pentru prima oara muzica.
Nu inteleg de ce sfintii si indragostitii se comporta asa cum se comporta. De aceea sunt nevoit sa astept - ca inima mea sa se trezeasca."
Ma gandesc ca s-or fi cantand tot felul de melodii imprejurul nostru si noi nu avem urechi sa le auzim... sau nu avem vreme... sau nu suntem atenti... Ma gandesc ca se intampla mii de lucruri, intalnim mii de oameni de-a lungul vietii, atingem mii si mii de oportunitati, dar pe cate le transformam in posibilitati? Cat de atenti suntem? Cat ne e inima de treaza?
Ca de obicei m-am legat tot de Anthony de Mello; mi se pare plin de seva! Si mi-a atras atentia acel "sunt nevoit sa astept" - nu cred ca trebuie sa asteptam, cred ca trebuie sa facem ceva, sa ne mai "reintinerim"!
Stiu ca la 18 ani mi se parea extrem de normal sa imi sarut iubitul pe strada, iar acum acest lucru pare deplasat - chiar am avut reactii de genul "ne vede lumea" si parca ma uit la ceilalti ca si cand s-ar canta muzica pentru surzi - cateodata nu prea inteleg ce se intampla. Insa am observat ca numai atunci cand nu sunt atenta!
Cand sunt prea ocupata cu ale mele, cu "to do list-ul", evident ca nu mai am timp sa si observ!
Cand sunt atenta vad, aud muzica si simt ca particip la viata! Si mi se pare ca se intampla atatea minuni in jurul nostru si cu o atata normalitate, ca daca am avea timp si am fi mai atenti chiar am simti ca ne ating ingerii!
Despre cate se intampla in jurul nostru si nu avem timp sau nu ne intereseaza sa le vedem, mai bine sa nu stim... Ca ne-ar durea stiind ce pierdem... Dar sunt unele, pe care daca le-am trai, ne-ar taia respiratia.
Stam acum ceva vreme linistita la o masa intr-un orasel de provincie. Nu stiu cata liniste traim totusi atunci, dar stiu ca eram atenta... Asteptam o magie... Ei bine, s-a apropiat o batranica, unguroaica ce nu stia bine romaneste si a incercat sa imi vanda niste flori mari, sferice si crem.
A bolborosit ceva in maghiara si mai apoi a spus soptit, catre mine, "de inima". Si atunci s-a intamplat!
Am luat floarea ca si cum asta era exact lucrul ce trebuia facut atunci si brusc am realizat ca floarea aceea imi va aduce magicul in viata. Si asa a si fost... S-a intamplat sa continue magia ce incepuse cu cateva saptamani inainte si in care incetasem, pentru cateva clipe sa mai cred.
Iar daca v-ati gandit ca florile acelea aveau de-a face cu sistemul circulator sau cu inima ca si organ, nici ca mai conteaza. La fel cred si eu! Insa atunci am fost convinsa ca pentru mine a fost acea floare, sa-mi continuu sa-mi traiesc magia!
Atunci am constientizat cum e cand nu mai esti surd, cand poti auzi muzica, cand simti ca te poti ridica sa dansezi si ca nimic nu se compara cu asta: cu o inima deschisa si o minte atenta!
Probabil ca cele de mai sus nu prea au legatura cu titlul blog-ului "Pregateste-te pentru succes", dar si asa se construieste succesul, iar acesta, dupa mine, inseamna starea aceea de bine in care eu si cu mine suntem pe aceeasi lungime de unda si mustim de viata!
Pentru ca, sincer, niciodata nu am avut senzatia asta cand mi se mai umplea contul cu cateva mii de euro...
Va mai amintiti cand v-a atins ultima data un inger?
Photo:Flickr.com
Dar daca...
