Mariana Bitang: "Nu mi-a placut niciodata mediocritatea"

Exigenta dumneavoastra este recunoscuta in lumea antrenorilor si ati fost denumita "doamna de fier". Cum v-ati mentinut mereu standardele ridicate, in ciuda poate a presiunilor existente - oameni au tentatia sa spuna repede "nu mai pot", "nu mai vreau"?
Exigenta trebuie privita ca si o calitate, mai cu seama intr-un domeniu in care competitia directa stabileste invingatorul. Nu este usor sa lucrezi cu sportive la varsta adolescentina, cand au caracterul in formare, iar "furtuna" modificarilor hormonale produce de cele mai multe ori si probleme comportamentate, caracteristica varstei… Dar de aceea este o selectie… iar cei care reusesc sa inteleaga si sa respecte rigorile performantei ajung si mari campioni. Nu mi-a placut niciodata mediocritatea, am considerat ca daca tot facem atata efort si atatea sacrificii, macar sa se reflecte in performanta.

Sunteti inclusă în World Records Academy ca fiind "cea mai de succes antrenoare din lume". Cum conduci o persoana catre succes? Cum o inspiri pentru a merge cat mai sus pe calea sa, pentru a crede in sine?
Catre succes nu exista decat o singura cale: foarte multa munca, dar evident si calitatile necesare obtinerii succesului. In momentul in care reusesti sa insufli sportivului dorinta, sau hai sa-i spunem chiar pofta de succes, inseamna ca esti pe drumul cel bun.

Care sunt cele mai mari piedici care pot aparea in drumul catre succes si performanta?
Lipsa de profesionalism, colaborarea defectuoasa, probleme de sanatate, deviatii comportamentale.

Spuneati intr-un interviu ca regretati ca nu ati petrecut destul timp cu fiul dumneavoastra si ca nu ati avut niciodata concediu. Ati reusit sa recuperati din timpul pierdut?
Timpul pierdut nu-l mai poti recupera, din nefericire, fiecare varsta are specificul si farmecul ei. Oricat de mult mi-as dori, acele perioade nu avem cum sa le retraim impreuna, dar sper sa recuperez acum. De doi ani am intrat in "normalitate" si am avut concediu, dar trebuie sa recunosc ca pana acum nu am reusit sa fac nimic spectaculos.

Cum ati reusit sa aveti acelasi ritm perfomant, fara concediu?
Pentru cei care lucreaza in performanta, notiunea de concediu este o notiune abstracta. Nu mi-am facut prea multe probleme pentru ca nu stiam cum e sa ai concediu, dar trebuie sa recunosc ca au fost si perioade cand suprasolicitarea isi spunea cuvantul, cu toate astea, eram obligata sa-mi revin "din mers" pentru ca veneau mereu alte si alte competitii.

Cum reuseati sa le motivati pe fete?
Este un secret profesional (glumesc, evident)… Motivatia venea din dorinta de-a fi mereu cel mai bun!

Ce va motiva pe dumneavoastra? Cum reuseati sa rezistati in perioadele de tensiune de la concursurile mari?
In perioadele de maxima tensiune (stres), si ma refer aici la competitiile majore, nu aveam voie sa dam semne de slabiciune. Singurul punct de sprijin al sportivului in competitie este antrenorul, daca el da semne de slabiciune, ce pretentii poti avea de la sportiv? Tu ca antrenor aveai principala sarcina sa asiguri confortul psihic si emotional al sportivului, iar noi, antrenorii, eram obligati sa refulam orice traire, orice emotie. Ce ma motiva pe mine personal – dorinta de-a demonstra ca Victoria anterioara nu a fost o intamplare .

Ce faceati dupa infrangeri?
Pregateam urmatoarea victorie.

Cum le remontati pe fete dupa infrangeri, pentru a merge inainte si a avea incredere in ele?
In sport nu poti sa castigi continuu; si sportivii sunt oameni, nu roboti, se intampla sa mai prinda o zi proasta sau o indispozitie fizica, dar acea infrangere era principala provocare.

Care sunt cele mai importante trasaturi de caracter ale dumneavoastra? Cele care v-au ajutat sa ajungeti unde sunteti astazi?
Perseverenta, tenacitate, ambitie, profesionalism…

Exista o reteta de succes pentru un formator de campioni? Cum determini un om sa isi depaseasca propriile limite, chiar daca el crede ca nu poate mai mult?
Nu cred in retete, cred mai degraba in vocatia pe care unii o au pentru o anumita meserie. E greu sa lucrezi cu copiii, pentru ca, de cele mai multe ori, nu-si cunosc foarte bine interesul. Cel mai greu era pana ii confereai increderea in propriile posibilitati.

Care este pretul care trebuie platit in schimbul performantei? Cum a fost in cazul dvs.?
Foarte multe sacrificii.

Acum se pune mare accent pe timpul pentru sine, pentru introspectie, incarcare a bateriilor etc. Dvs. aveati acest timp?
Nu, niciodata nu am avut timp pentru mine cat timp am lucrat in performanta.

Care este cea mai mare bucurie din cariera dumneavoastra?
Toate medaliile obtinute la competitiile majore, in special cele 5 titluri mondiale CONSECUTIVE, si cele 2 titluri olimpice CONSECUTIVE obtinute cu echipa; medalia pe echipe este cea mai pretioasa si este cel mai greu de obtinut, dar toate medaliile cucerite au fost motiv de satisfactie si bucurie.

Dar din viata personala?
Fiul meu, Andrei.

Ce va doriti pe plan profesional in urmatoarea perioada?
Sa pot ajuta in continuare miscarea sportiva din Romania!

Care sunt valorile in care credeti?
Cinste, fair-play, corectitudine, verticalitate, curaj, solidaritate, incredere, prietenie, altruism, tenacitate