Mai merita sa pierdem ore in sir in bucatarie?

De meritat, poate ca ar merita. Actul in sine, cat si rezultatul lui. Daca e sa ne gandim la noi, femeile, care vrem sa ne pastram silueta si tindem sa mancam doar alimente sanatoase, probabil ca statul in bucatarie s-ar reduce la cateva minute, timp in care sa pregatim in fuga o salata. Dar el, barbatul tau, mai merita efortul de a sta in bucatarie? De a face tot felul de cumparaturi sofisticate, pentru reusita unor retete deosebite?

Pe vremuri se spunea ca dragostea trece prin stomac. Si multe femei isi ademeneau sau reuseau sa isi pastreze barbatii folosind astfel de tertipuri...culinare. De cele mai multe ori functiona. O perioada. Pentru ca totusi, nu e suficient doar sa ai burta bine pusa la cale. Asta poate fi un liant intr-o relatie, dar nu baza ei de functionare.

Auzi pe unii barbati cum se plang, sau doar incearca sa comenteze despre bucatele pe care le gatesti: mama le facea… Ei, si atunci iti vine sa ii torni farfuria cu ciorba in cap. Nu e deajuns ca te-ai ostenit atat, ca ai stat cateva ore bune in picioare, te-ai afumat si aburit toata, ca sa ii gatesti lui ceva bun. Si orice ai face, chiar folosind aceeasi reteta luata de la mama lui, tot nu o sa iti iasa mancarea cum ii iese ei. Ce e de facut?!? Sa il trimiti la maica-sa? Sa te superi si sa gatesti doar pentru tine? Sa ii propui sa mancati la restaurant de acum inainte?

Ah, nu te necaji prea tare. Nu merita. Comentariul asta nostalgic, la adresa mancarurilor gatite de mama lui, reprezinta mai mult sau mai putin un rasfat. Atunci avea mama grija de el si ii gatea papa bun; acum ai preluat tu rolul asta. Oricum ar fi, el e cel rasfatat si servit. Fie ca e drept sau nu, cam asa stau lucrurile in cele mai multe dintre case. Ce vrea el de fapt sa spuna nu e o critica adusa tie, nepriceperii sau nereusitei tale culinare. E doar o modalitate de a spune ca ii e bine, ca ii place atat rolul lui cat si mancarea. Orice ai simti, nu te lasa influentata de aceste vorbe si nu reactiona negativ. El se va "refugia" in amintirea mancarii mamei lui, iar tu vei ramane ranita, sa mananci ce ai gatit si nu a iesit "perfect".

Oricum ar fi, s-au dus zilele acelea in care femeile gateau in nestire, mai ales la sfarsitul saptamanii, pentru intreaga familie. Cuplurile din ziua de azi se rezuma la ceva frugal si exotic, care se gateste mai mult de la sine, fara retete complicate si mult timp pierdut langa aragaz. Si poate ca e mai bine asa. Pentru amandoi sau chiar pentru intreaga familie. Femeia nu mai  e "pedepsita" la stat in picioare, dureri de spate, imbacseala cu miros de ceapa si aburi; nu mai e singura care stie sa faca mancare in casa. In ziua de azi, exista suficient de multi barbati care se simt in stare chiar sa inventeze propriile lor retete culinare, nu doar sa isi infranga “teama” fata de bucatarie si tot ce reprezinta ea.

Desigur, daca esti o tipa care se ghideaza dupa reguli stricte, e de preferat sa nu stai in bucatarie cat timp gateste. el Cu siguranta nu vei fi de acord cu multe din alegerile si procedeele lui. Important e sa stii sa te bucuri la final, de ce apare in mod "miraculos" in farfurie, fara ca tu sa fi ridicat un deget. Cu siguranta, si el poate pune suflet, iar daca a descoperit lucrul asta, inseamna ca sunt cel putin doi oameni fericiti in casa voastra.

Hrana e simbolul dragostei. Prima hrana o primim in mod direct, de la mama. Tot ea se ocupa si ulterior de aspectul asta. Pentru un timp. Dupa care mai intervine si tatal cu cate un biberon, cand si cand. Dar, cu siguranta, hrana e ceva care ne trimite cu gandul la mama, la femeie. Ea poate sa ofere hrana sau nu. Sa o faca cu dragoste, cu daruire, sau nu. Am auzit multe mame, multe femei, spunand ca mancarea lor iese mai buna atunci cand pun suflet. Si cred ca au dreptate. Pana la urma nu conteaza neaparat ce pui in farfurie, ci daca o faci cu placere si cu daruire, fara ca asta sa te solicite in mod special.