M-am maritat cu mama mea!

Tot din batrani am auzit si ca in general fetele tind sa fie mai apropiate de tatii lor decat de mame. Ei bine, mie nu imi place sa ma ghidez dupa lucririle spuse la general. In plus, stim toate ca exista si exceptii. Eu imi iubesc la fel de mult ambii parinti, insa trebuie sa recunosc ca dintotdeauna am fost foarte apropiata de mama. Normal ca si tata e parte integrata din viata si sufletul meu, dar mama a fost intotdeauna cea care a aflat prima ce se intampla in viata mea, ce framantari sau sentimente ma incearca. Inseamna oare lucrul acesta ca imi voi cauta partenerul ideal ghidandu-ma dupa ceea ce am vazut la mama? Stiu ca suna ciudat, dar este o problema care merita dezbatuta.

Povestea mea

Parerea mea este ca orice om se ghideaza in viata dupa ceea ce a vazut si a trait in familie inca din copilarie. Aici ma refer atat la lucrurile bune, cat si la cele mai putin bune. Sa-ti spun spre exemplu, ce imi place mie la casnicia alor mei, lucru care as vrea sa se transmita mai departe si in relatia mea cu viitorul meu sot. Ador faptul ca parintii mei sunt un cuplu modern, chiar daca sunt amandoi trecuti de prima tinerete. Tata nu e genul de om caruia sa ii placa sa iasa in oras si sa aiba multi prieteni. Mama insa, este exact opusul. Amandoi se bucura de ceea ce le place. Tata petrece mult timp acasa, in fata televizorului sau a calculatorului, in timp ce mama petrece mult timp alaturi de mine si prietenii mei, ai nostri. Asta nu i-a indepartat niciodata. Se iubesc enorm si chiar daca fiecare are si o viata a lui, in care se „indeletniceste” cu lucrurile care ii fac placere, isi gasesc timp unul pentru celalalt si dupa 25 de ani de casnicie sunt foarte fericiti! Poate asta este motivul pentru care eu simt ca nu as suporta sa fiu casatorita cu un barbat care sa imi dicteze ce sa fac si care sa nu imi permita sa ma bucur de lucrurile care poate mie imi fac placere, iar lui nu. Asta am invatat de la tata. Ideea este ca acest comportament i-a fost indus tatei in timp, de catre mama. Si atunci inseamna ca imi caut un barbat cu un comportament asemanator cu al mamei, nu?

Cautam in partener ceea ce vedem la unul din parinti?

Psihologul Simona Mihai spune ca „este normal ca orice om sa isi construiasca valorile in functie de mediul in care a crescut si s-a dezvoltat, de registrul in care a fost educat. Intotdeauna iti vei dori sa regasesti in partenerul tau toate calitatile parintilor tai si partile bune ale relatiei dintre ei, asa cum vei fugi intotdeauna de lucrurilre mai putin placute pe care le-ai trait in cadrul familiei. Toata maturitatea noastra este foarte mult influentata de perioada copilariei si de lucrurile pe care le-am trait si experimentat in acesata perioada. Nu cautam doar calitatile tatalui sau ale mamei, ci le cautam pe ale amandurora.”

Tu ce parere ai despre asta?