Un tablou ciudat de frumos, cu rame aurite, teribil de modern: doua corabii se misca mereu,'nainte si 'napoi, impiedicandu-se mereu de acelasi val...Cerul e atat de marin...Pe lenjeria de pat, printre ape si nori, planeaza n perechi de porumbei albi, mereu aceiasi....Plutesc in albastrul patului meu..Nori sau valuri? Vazduh sau mijlocul Pacificului? Cine stie...?
Uneori Singuratatea pare a fi atat de intima....E o doamna imbracata intr-un neglige de matase ce-i cade pe trup alandala...Parul ii e un pic ciufulit dupa un somn relaxant...Se aseaza senina pe fotoliul (acoperit cu blanita alba) din fata unei mese cu teancuri de hartii si penite...Isi bea linistita ceasca de cacao cu lapte...Se cufunda in moliciunea blanitei, casca,se intinde...Ma zareste. Imi zambeste atat de fermecator cu dintisorii ei albi ca niste perle!...Se duce, sarind jucausa,spre geam...il deschide...Ciripit de pasari umple camera spatioasa...lumina invaluie totul si o boare placuta ii mangaie fruntea...Niste frunze cad pe podea...Se apleaca,gratioasa ca o felina,si si le prinde cu o bijuterie in parul zburlit...Se aseaza pe pervaz si asteapta simandicoasa ,cu un aer voit boem,sa-i fac o poza...E tare capricioasa!..E,as putea spune,adorabila...Seamana cu o floare salbatica intr-o vaza de cristal asezata sub o icoana veche...
As putea sta la povesti cu Loneliness ceasuri in sir..Sau as putea invata cu ea...E cel mai bun tovaras pentru momentele cand invat...Aproape ca nici nu o aud respirand...E ideala...Cand sunt cu ea ma linisteste atat de usor-ma mangaie si-mi tine mana in manusita ei fina,imi susoteste la ureche stiu eu ce nimicuri dulci pana cand ma trezesc razand...Atunci rade si ea...Are un ras cristalin ca apa de izvor-hohotele se prabusesc unele-n altele ca o cascada de buline de clestar-asta e prima mea impresie...Doar in mainile ei orgoliul meu se topeste...Doar atunci...
Loneliness e cea mai buna prietena a mea...Chiar acum sunt cu ea si-mi sopteste la ureche sa mai scriu:"Zi acolo ca am si papuci-mutunache in picioare...Sunt de plus...Si am si cercelusi!Uite!".O privesc si incepe sa clipeasca lingusitoare...O ador!Nu stiu cum se face,da nu sunt geloasa deloc pe splendoarea ei...Pentru ca e numai si numai a mea...Si numai mie mi se dezvaluie...Oricum numai pe ea as putea sa o invidiez pentru ca femeile din lumea reala nu mi provoaca nicidecum sentimentul
Cine zicea ca Singuratatea e apasatoare?Ei,as!Fugi,dom'le,d'acilea!Ti-ai gasit?!Doar nu o tin in spate...Pare rubiconda...De fapt,chiar e,seamana cu mine...:)...Dar nu are deloc pretentia sa mi se catere pe umeri.Ba chiar sta foarte cumintica in fotoliul ei...Si-mi spune de-a bancuri si de-a amintiri ca-mi vine sa ma tavalesc pe jos de ras....Numai ca ma respect,stau frumos in pat si o admir pe Loneliness amea,sorbindu-mi ceaiul deja rece....
Idoli de nimic...
lets just talk...
