Lider de succes sau control-freak?

In argoul psihologic, control-freak e o eticheta derogatorie pusa unei persoane care simte nevoia sa supravegheze si sa controleze continuu ceea ce se petrece in jurul lor. Poate fi vorba de o femeie de afaceri de success, care, desi conduce de atatia ani o echipa, continua sa creada ca daca o sarcina trebuie indeplinita bine, va trebui sa o faca ea insasi; sau poate fi casnica care, din dorinta de disciplina si pentru ca se simte subestimata, a ajuns sa-i alinieze pe toti membrii familiei la usa, pentru le verifica hainele si a-I lua la intrebari – ce faceti azi? La ce ora va intoarceti? - inainte ca ei sa iasa din casa.

Ambele situatii sunt suparatoare pentru cei din jur, care nu inteleg ca, pana la urma, motorul acestui comportament este dorinta de a face lucrurile bine (performanta) si de a fi recunoscut pentru asta (respect de sine scazut), un comportament de care, in multe cazuri, acuzatul nici nu este constient.

Portretul robot al unui control-freak

a. Poate fi vorba de un model mostenit (in familie - un tata autoritar - sau la locul de munca - un lider anume pe care l-a admirat).
b. Poate fi mentalitatea ca, pentru a reusi, trebuie sa dai 101% si sa fii tot timpul in demand.
c. Cel mai adesea este credinta ca asa trebuie sa fie un sef pentru ca echipa pe care o conduce sa obtina perfomanta: rece, ferm, mereu pe pozitie.

Les Parrott, renumit profesor de psihologie, a publicat in 2001 “The Control Freak”, in care sustinea ca “dictatorii” sunt persoane foarte determinate, care stiu ce vor, ba mai mult, sunt fixate pe un anumit lucru, pe care daca tu nu esti dispus sa-l indeplinesti, te vor constrange prin diverse metode, putand recurge chiar si la santaj emotional.

- Au tendinta de a refuza automat orce idee care nu le apartine.

- Sunt tot timpul suspiciosi si cred ca ei pot face treaba mai bine, chiar daca nu e domeniul lor forte si tocmai au angajat o echipa de experti pentru a o duce la bun sfarsit.

- Cand le intra ceva in cap, nu prea le mai iese. Sau e nevoie de o interventie majora din partea apropiatilor pentru a le sugera ca se indreapta spre un drum gresit.

- Daca o idee venita din exterior trece totusi drept buna, au tendinta sa si-o insuseasca, ba chiar sa creada ca a fost a lor de la bun inceput.

Ce faci daca dictatorul esti chiar tu?

Mania controlului nu are de-a face doar cu viata profesionala, ea putandu-se instaura usor in viata personala, de familie, sau, si mai precis, in cea sentimentala. Cum sa eviti sa se ajunga aici? In primul rand prin autocunoastere. Indiciile de mai jos sunt "trademarks" pentru cei mai multi "control freaks". Daca te regasesti in afirmatiile de mai jos, Les Parrot iti recomanda sa ceri ajutorul unu specialist.

Indiciul #1: E ori ca tine, ori deloc

Sunt oameni care traiesc pentru a avea ultimul cuvant, chiar daca alegerea luata nu e nici pe departe cea mai corecta. Daca satisfactia ca ai facut cum ai vrut e mai mare decat remuscarea ca poate n-ai actionat corect, ai o problema.

Indiciul #2: Esti adepta programelor rigide

"To do"-uri peste "to-do"-uri, migalos organizate si respectate intocmai. Nu esti in stare de nimc daca nu esti perfect organizata. Sport, prieteni, sex? Daca le poti strecura in agenda, intre o conferinta si un brainstorming, bine. Daca nu, nu. Spontaneitatea e apanajul haosului. Nu stii cand, ce si cine te-ar putea prinde pe picior gresit. Din nefericire, in viata cele mai mari necazuri dar si cele mai mari bucurii vin adesea neanuntate.

Indiciul #3: Ii judeci aspru pe cei din jur

Numai tu muncesti, ceilalti pierd timpul. Numai tu pui suflet in ceea ce faci, ceilalti sunt niste roboti. Oricum ai da-o, clar esti in avantaj. Chiar si atunci cand nu ti-ai dori sa fii, pentru ca, nu-i asa, sa faci totul de unul singur poate fi o povara a naibii de grea. Dar urasti mediocritatea si nu vrei sa ai de-a face cu ea. De obicei cei care fac asta sunt cei care traiesc cu frica ca ar putea fi chiar ei judecati.