Iubirea virtuala: Poate fi mai avantajoasa o relatie la distanta?

„Buna. Vreau sa va zic ca impartasesc o relatie la distanta de trei ani si jumatate. Relatiile la distanta functioneaza cu multa incredere fata de partenerul tau (ambele cazuri). Dupa un an si ceva eu si iubitul meu am hotarat se ne casatorim, evident casatoria era virtuala, dar si reala in acelasi timp deoarece urmeaza sa ne casatorim la anul. Inainte sa-l cunosc pe iubitul meu am avut o relatie, in urma acestei relatii eu mi-am pierdut virginitatea. Vreau sa mentionez ca actualul partener este strain, nu roman si mai mult de atat este INDIAN. Ce vreau sa mentionez este ca nu conteaza daca esti sau nu virgina, conteaza sa fii iubita pentru cine esti tu si sa nu facem parte din fantasma unui barbat care doreste cu orice pret sa ne modeleze dupa dorintele lui.”

„Virtual nu poti sa ai o relatie. Poti sa ai maxim o prietenie foarte deschisa. Abia apoi cand prietenia virtuala se materializeaza in lumea reala poti afirma ca ai o relatie. Relatiile in lumea reala implica mult mai multe decat cele virtuale. Influentele din exterior pot distruge mult mai usor ceea ce reusesti sa cladesti virtual. Ma intreb daca el are atatea pretentii inainte sa cunoasca cu adevarata persoana "in carne si oase" oare ce pretentii va avea in viata de zi cu zi. Sau poate ea este genul de femei care accepte genul de relatie "tu comanzi, eu execut".”

„Eu consider ca cererea lui este absurda. La 29 de ani el poate reface ceva sau e virgin si el? Daca gandeste asa nu cred ca El nu se va putea niciodata intelege cu vreo fata intrucat se gandeste la trecut. Toti avem un trecut in spate, conteaza insa ce facem in prezent. Daca au pornit in relatie cu stangul nu prevad un viitor pentru ei 2 iar pentru el, daca nu scapa de obsesia trecutului si a fostilor, nu prevad nici un viitor cu vreo fata (ca de femeie nu poate fii vorba).”

Comentariile simt nevoia sa evidentieze o diferenta intre relatia virtuala si cea reala, o diferentiere cu care sunt de acord ca este necesar sa o gandim si sa o construim.

Ce face o relatie sa fie la distanta (virtuala) sau una in „aici si acum”. Dupa cum subliniam in articolul respectiv sunt diferente date de campul proiectiei fiecaruia. Cand relatia este la distanta, campul in care poti sa pui ceea ce este al tau este mult mai mare, persoana cealalta este imaginata mai usor pentru ca partea concreta a celuilalt nu apare la fel de restrictiv.

Relatia virtuala permite intr-un procent mai mare iluzia grupala, cineva este mai usor de idealizat sau de dorit cumva decat atunci cand te lovesti efectiv de realitatea celuilalt. Sa nu uitam insa un lucru ca atunci cand apare indragostirea, aceeasi iluzie grupala isi pune in mod pregnant amprenta incercand sa ignore realitatea celuilalt si construind un mod de a fi in acord cu inconstientul fiecaruia. Cumva aceste fenomene sunt similare din acest punct de vedere.

As putea sa spunem grosier, cam asa – unii oameni sunt mai preocupati de obiectele de afara, de ceea ce exista in afara lor. Altii sunt mai preocupati de ceea ce se intampla in ei. Si in viata reala si pe internet sunt ambele tipuri de oameni. Dar virtualul incurajeaza exprimarea mai curand a continuturilor proprii decat a celor de afara. Remarcati modul de exprimare mult mai liber a persoanelor in virtual, fara contact direct cu ceilalti, multe momente de exprimare agresiva care in mod real nu ar fi. Este acesta un efect al grupalitatii.

Ca sa intelegem grupalitatea este necesar sa ne gandim la galeriile de fotbal, mi se par un exemplu elocvent. Un membru izolat al unei galerii de fotbal este o persoana cu un nivel intelectual si cultural care se manifesta social in concordanta cu anumite norme. Cand ajunge in grupalitatea galeriile, sub presiunea atmosferei si trairilor comportamentul lui se modifica si exprima o lipsa de cenzura care poate la fel de bine sa fie si libertatea de a simti dar si incalcarea normelor. Un fenomen similar se intampla si pe net.

Faptul ca o anumita speranta, fantasma, imaginatie pare sa fie realizabila este un efect al grupalitatii, fiecare persoane pune puternic o traire a ei pe care asteapta („abia asteapta” ar fi mai corect) sa se realizeze. Fantasma este disponibila iar atunci cand intalneste un partener cu aceiasi imaginatie cei doi se intalnesc. Fantasma este dorinta de a fi iubit, apreciat, dorit, etc. Intalnirea lor va duce la constructia unei relatii virtuale. In aceasta relatie virtuala insa vor putea incapea si fantasmari neasteptate.

Cu alte cuvinte o intalnire promitatoare la prima vedere poate sa capete repede un aspect problematic pentru ca mai apare un „supliment”. Lucrul acesta nu este obligatoriu. La un moment dat, oricum ar fi, un aspect real se va intampla. Iluzia grupala va avea de trecut testul realitatii asa cum indragostirea si iluzia celuilalt va avea de trecut testul realitatii celuilalt. De aici incepe povestea fiecarui cuplu. Unele cupluri trec cu usurinta acest test si raman impreuna intr-un ritm comun. Altele nu trec testul si se despart iar cautarile reincep. Acestea sunt situatiile simple si care au urmari firesti – doi oameni experimenteaza o relatie si afla daca pot sa fie impreuna sau nu.
Exista insa multe situatii mult mai complicate si, de regula, eu cu acestea ma intalnesc. Ma refer la cele c

are au trecut testul dar incearca sa creeze o plusrealitate – o realitate imbogatita cu o lume ideala, a dorintelor. In cazul acesta avem un cuplu care se inteleg bine, in care cei doi au un bun ritm impreuna insa nu par deloc multumiti si incearca tot felul de variante de imbunatatire a vietii lor, incercari de regula care nu au succes. Si mai exista o situatie care, de obicei este grava – desi testul realitatii nu a fost trecut cei doi functioneaza in virtutea unei imaginatii incercand cu orice efort sa ramana impreuna si sa agate de „dragostea” lor sau numai a unuia. Variatiile sunt mari de la o poveste a unui cuplu la alta.