Istoria pantofilor mei

Imi plac pantofii. Da’rau. Toate femeile sunt innebunite dupa pantofi. Dar mi se pare ca eu exagerez. Am pantofi de toate culorile. Am pantofi de cauciuc, pantofi colorati, pantofi cu floricele aplicate, pantofi cu buline, cu patratele. Un timp am crezut ca fac shopping de pantofi doar cand sunt suparata. Apoi mi-am dat seama ca nu fac doar atunci.

Iubesc pantofii. Ma gandesc si acum cu drag la primii mei pantofi cu toc. Eram in clasa a patra si mi-a luat mama niste sandalute Guban, de piele, cu barete impletite, maro, si cu talpa ortopedica. Cu toc de 1 centimentru. Eram totusi clasa a patra. Si oricum mi-a facut morala invatatoarea. Si mie si mamei. Ca ma invata prost. Am iubit acei pantofi. Eram cea mai draguta din scoala. M-a invidiat toata lumea. Nu-mi mai amintesc ce s-a intamplat cu ei, dar tare mandra am fost.

Mai in perioada rebela a adolescentei, purtam bocanci. Eram deja rock-girl. Nu mi-au placut niciodata ciocatele. Am decis ca mie nu imi place ce este la moda, imi place cu totul altceva. Purtam bocanci cu bot rotund si bombat. Din cand in cand mai scapam si cate un pantof cu toc de gura mamei care imi spunea ca sunt total nefeminina.

Dupa liceu, la facultate adica, am trecut in alta faza. Deja lucram, eram si studenta, aveam nevoie de ceva lejer, sa pot sta mult timp incaltata. Ma imbracam mai mult in blugi. Si cu tricouri largi, mi-era rusine ca am sani. Am trecut la faza tenisi. Innebunisem dupa Conversi. Aveam toate culorile.

Mai tarziu, s-a terminat si facultatea, si inca vreo 2,3 ani dupa tot conversi purtam. Spre disperarea mamei evident. Si am plecat de la vechiul job la un altul cu un program mai lejer. Brusc, am descoperit ca sunt tanara, ca sunt draguta si a inceput sa imi placa corpul meu. Am renuntat la blugi si tricouri si mi-am cumparat fuste, am inceput sa ma machiez. Si mi-am cumparat pantofi cu toc.

Avand si programul mai lejer, puteam sa stau pe tocuri fara sa ma doara picioarele. Si parca pe zi ce trecea tot mai mult au inceput sa creasca tocurile. Si sa se inmulteasca pantofii. Nu am purtat niciodata pantofi care “se poarta”. Nici hainele nu le-am luat niciodata in ton cu moda. Mi-am facut stilul meu si am purtat ce pantofi mi-a trecut mie prin cap. Pana si la nunta mea am avut pantofi mov, cu toc de 13 centimetri. Si mi-a placut.

Cand intru intr-un magazin de pantofi parca sunt in paradisul pantofilor. Imi place si mi-as cumpara tot timpul. In fiecare dimineata ma gandesc…ok, si…cu ce ma incalt azi? Aleg intai pantofii si apoi hainele. O fi bine? O fi rau? Habar nu am. Dar asa ma simt eu bine.