Infantilizarea barbatului

De în Tu si El. 10 oct 2012
“Lasa draga, ca pun eu masa”, “Nu e nevoie sa ma ajuti la curatenie, ca ma descurc si singura”, “Maine merg la cumparaturi. Ah, nu, nu e nevoie sa vii si tu…”. Si de aici incepe totul, toata nemultumirea femeii fata de barbat. Oare chiar asta sa fie punctul de plecare?!

Rar mi s-a intamplat sa cunosc cupluri in care partenerii sa nu se planga unul de celalalt. Toti au ceva de obiectat la adresa partenerului de viata. Si ei, si ele. Dar mai ales ele. Se plang de orice: barbatii sunt lenesi, nedescurcareti, nu le ajuta cu nimic la intretinerea casei, la cresterea copiilor.

Exista un cerc vicios care se perpetueaza la nesfarsit. Nu stiu daca se manifesta doar in tarile balcanice sau est europene. Mamele sunt mult prea indatoritoare fata de copiii lor, mai ales fata de baieti, ii obisnuiesc din frageda pruncie cu totul servit la nas, fara absolut niciun efort din partea lor, dupa care, urmatoarea generatie se plange de barbatii pe care ii are: lipsiti de curaj si initiativa, indolenti, indiferenti, rasfatati si fara dorinta de a-si asuma vreo responsabilitate de cuplu sau familie.

- De ce spui asta? Fratele meu a participat activ la cresterea copiilor.
- Adica a schimbat din cand in cand cate un pampers si i-a urcat in masina cand mergeau la cumparaturi? Daca a fost atat de prezent si participant la cresterea lor, de ce atunci cand au venit in vacanta era exasperat de purtarea celui mic si si-a intrebat sotia daca asa se comporta tot timpul?

N-as vrea sa generalizez si sa spun ca barbatii de pretutindeni…sunt asa si pe dincolo. Adevarul e ca inca mai exista foarte multi barbati care au inradacinata aceasta idee ca femeia sta la cratita iar el aduce banul in casa. Asta insemnand fiecare cu ale lui, fara niciun amestec in “treburile” celuilalt. Si de aici incep nemultumirile, certurile, divorturile. Iar asta pentru ca femeia zilelor noastre nu mai sta acasa, doar la coada cratitei, ci merge si ea la serviciu, aduce un salariu in casa, dar i se impune sau i se cere sa continue sa faca si toate celelalte treburi. Sau pur si simplu si le asuma in continuare, chiar daca o coplesesc si o imbatranesc inainte de vreme. Nu exista o impartire echitabila a lucrurilor care incep cu “trebuie sa facem…”. Iar asta nu pentru ca n-am fost obisnuiti cu asta, ci pentru ca nu stim ca se poate.

Cunosc nenumarate femei, de diferite nationalitati, care se plang pur si simplu de…sclavagism. “Hai sa facem treaba” inseamna de fapt ca ea va face totul, iar el va interveni eventual cu niste indrumari sau pur si simplu cu trasarea sarcinilor. Nu e oare si asa prea mult?

Oare cand si cum va invata femeia obisnuita sa isi asume doar ceea ce poate duce? Sa il determine si pe el, fara certuri, insinuari sau tertipuri nedemne si inutile, sa participe la tot ce e de facut si nimanui nu ii place sa faca? Ce anume e nevoie sa schimbam in mintea femeii pentru a o face sa inteleaga ca, in mare parte, tocmai ea mentine si perpetueaza aceasta vesnica problema?

Copiii stau mai mult cu mama, ea ii ingrijeste, ea ii spala, ea le da sa manance si ii culca, dar ei se “tem” de autoritatea tatalui. Daca tu ii inveti pe copii, prin exemplul pe care li-l dai, ca femeia le face pe toate in casa, de ce te miri ca ulterior, baiatul tau va avea aceleasi asteptari si pretentii de la partenera lui de viata, iar fata ta isi va asuma si va prelua toate responsabilitatile acestea “marunte” dar costisitoare de timp si energie? Da, puterea exemplului! Incepe cu tine! Schimba tu atitudinea fata de partener mai intai si apoi ai grija ce le arati, cum iti cresti si ce-i inveti pe copii. Invatul are si dezvat, spune un proverb romanesc. Foloseste-l!

Sigur ca nu iti poti lasa copiii nemancati si neingrijiti ca sa stai ca el, pe canapea, in fata laptopului sau al televizorului. Mai ales cand acestia sunt foarte mici. Dar ii poti invata, tot de mici, sa participe la treburile casei, in masura posibilitatilor si indemanarii lor fizice. Ai grija ce fel de copii cresti, pentru a nu fi urata de viitorii lor parteneri de viata. Cat despre al tau, daca esti permanent nemultumita de el, intreaba-te de ce l-ai luat inainte de a-l cunoaste mai bine si, de ce nu, intreaba-te ce poti schimba in comportamentul tau care sa il influenteze pe el sa faca mici modificari in viata voastra de zi cu zi.
Tag-uri: , , , , , , , ,
loading...
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 12

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

arina arina (01.11.2012, 05:35)
Pt tino: ai auzit de depresia post-natala? Google it.
Oricat si ar iubi copiii o mama simte nevoia sa mai ia " pauza "de la ei macar o ora doua sau cateva ore pe sapt . Deci daca nu gasesti o solutie sa te ocupi de copii in timpul asta tu sau altcineva din familie , poti sa spargi cate lemne vrei, nemultumirea e tot acolo. mult succes!
Răspunde-i
iris (27.10.2012, 22:21)
Cand am citit articolul mi-am adus aminte de baiatul meu cand avea 5 ani mi-a replicat ca el nu strange masa pentru ca barbatii nu fac asta, barbatii duc gunoiul si el este prea mic pentru asta, dar daca ar stii sa citeasca ,ar citii un ziar dupa masa pentru ca asa fac barbatii, sotul meu nici nu strangea masa , dar nici nu citea ziarul, probabil vazuse la bunici , dar pe de alta parte si fetele sunt educate ca trebuie sa fie gospodine ca sa fie apreciate de sot si pana la urma ce sunt toate acestea,-conditionari sociale, functionam dupa regulile sociale, dupa modelul parintilor , al bunicilor .
Un mesaj pentru Tino, un barbat curajos care scrie pe un site dedicat femeilor, in spatele reprosurilor sta o mamica extenuata de responsabilitatile mari pe care le implica cresterea copiilor la aceasta varsta si o femeie care nevoie de iubire, de atentie speciala pentru feminitatea care nu a disparut odata cu maternitatea , pasiunea nu dispare odata cu responsabilitatile insa comunicarea da, de multe ori vorbele ascund adevarul, iubirea este un panaceu universal, nu neglijati faptul ca pe langa parinti sunteti un cuplu si dragostea este o floare ce necesita ingrijire ca sa creasca, acordati-va timp si spatiu pentru voi.
Răspunde-i
Lucia Petrescu (15.10.2012, 17:14)
@Tino: este nervoasa dupa cel de-al 2-lea copil sau si dupa primul? sau dupa ce a intevenit mutatul la casa? Va doresc liniste in familie si mai lasati-le si...nefacute!
Răspunde-i
Cristina Marioglou (15.10.2012, 12:26)
Tino, vad ca Bianca ti-a raspuns destul de bine. Sunt sigura ca exista si o varianta a sotiei tale, care arata probabil mult mai sumbru. Voi nu pare sa va incadrati in cele descrise in articol. Ar fi pacat ca dupa atata munca si eforturi de ambele parti sa renuntati la ce ati cladit impreuna: o casa, o familie, 2 copii. Cum spune si Bianca, STOP. Discutati toate cele, luati problemele pe rand, n-au intrat zilele in sac. Ia incearca intr-o zi in loc sa te apuci de treaba prin curte sa pui copiii in masina si sa pleci cu ei la plimbare, oriunde, pentru 2-3 ore. Vezi care e reactia ei la intoarcere. Am observat la multe mamici cu copii asa mici ca se simt depasite, epuizate; se plang ca nu au timp sa faca mai nimic din cauza celor mici. Si imi aduc aminte de Francoise Dolto (o psihanalista), care avea unul sau doi dintre copiii ei pe langa ea, jucandu-se pe covor, in timp ce ea studia si isi scria cartile sau articolele. Aici cred ca e problema mamei: are senzatia ca cel mic are nevoie de atentie in permanenta, ca trebuie sa aiba grija de el tot timpul. Daca nu ii lasi copilului putina libertate, daca nu il inveti de mic sa aiba si timpul lui, in care sa se linisteasca singur, sa se joace singur, nu o sa invete niciodata sa aiba suficienta incredere in sine si sa fie independent. Pare crud sa lasi un copil sa planga, dar nici nu poti sa fii langa el absolut tot timpul. De la un an incolo copilul incepe sa vorbeasca, sa mearga, sa inteleaga mai multe. Copiii devin mai agitati, anxiosi, disperati atunci cand nu au un oarecare program de viata. Ei sunt prea mici sa se poata descurca fara limite, la liber, asa ca orele de masa, de somn, de joaca, ii ajuta sa inteleaga ritmul zilei si, implicit, nevoile personale si ale celorlalti (sa inteleaga ca exista si aceste nevoi).
Cand vedeti ca apar nemultumiri in familia voastra, faceti ca Bianca, puneti STOP, respirati adanc, faceti o pauza, umpleti-va viata si cu altceva decat lucruri care incep cu Trebuie sa facem...si acordati-va timp suficient unul celuilalt. Oricum, stati de vorba despre toate astea si gasiti solutii care sa va multumeasca pe amandoi. Si, in cazul in care nu reusiti, exista si oameni specializati care va pot ajuta sa reajunegeti la un echilibru si la intelegere.
Răspunde-i
bianca curalea (15.10.2012, 09:48)
tino, probabil sotia ta sta de cativa ani acasa in maternitate. inainte de a avea copii sigur a lucrat si avea un program ce ii permitea sa aiba mai mult timp liber pt ea si pt activitatile zilnice. in plus la casa altfel stau lucrurile. daca a fost invatata sa faca o data pe saptamana curatenie si sa se mentina , la casa trebuie cam la doua zile. poate ati avut un apartament cochet si normal ca acum , fiind multe de facut, simte ca nu mai are timp. si noi am trecut prin adtfel de discutii aprinse, anul trecut. 2 luni zi de zi am gatit pt 4 oameni pe care ii aveam la munca, 3 mese pe zi. in curte, totul vraiste, in casa praf, sotul mereu obosit , copilul de un an jumate.... si am facut singura si mancare si curatenie si copil. in primavara asta am discutat cu sotul meu si i-am spus " anul asta nu vreau sa aud nici macar de un cui batut" si m-a inteles. chiar daca mai aveam cate ceva de facut, am preferat sa ne plimbam, sa ne relaxam sa ne cumparam fiecare cate ceva ce ne doream. el si-a schimbat una dintre masini, eu ceva aur, copilul l-am rasfatat cu tot ce si-a dorit. si chiar daca vad ca nu am curtea casei asa cum imi doream suntem mult mai linistiti. sincer nu-mi aduc aminte nimic din vara trecuta. nu am decat vrea 10 poze si alea de la un gratr pe aproape. in schimb de anul asta am peste 500 de fotografii si multe amintiri. vorbiti, si incercati sa nu lasati treburile sa va afecteze. iar tu trebuie sa intelegi ca asa cum reactioneaza sotia ta, o fac doar femeile responsabile, acele femei care nu suporta mediocritatea, acele femei care isi doresc mai mult dar se simt depasite de situatie. si crede-ma sa stai acasa cu un copil e o munca destul de serioasa. in plus e chinuitor sa faci in fiecare zi acelasi lucru. si stai linistit, nu esti un tip de lasat, doar ca sotia ta se simte depasita de situatie si crede ca a renunta este mult mai usor. cred ca voi doi va asemanati tare mult cu noi. si sotul meu este la fel. a muncit cot la cot cu oamenii, a facut singur tamplaria intr-un ateler, apoi a montat-o, a sudat singur gardul de la strada, etc etc. sfatul meu... STOP AND RELAX!!!
Răspunde-i
Tino (15.10.2012, 00:54)
Buna ziua! Sunt tatal a doi baieti minunati... As dori si eu o poinie pertinenta si dincolo de orice subiectivism avand in vedere ca aici sunt numai doamne si, mai rar, domni.
Se pare ca sunt in pragu unui divort iminent cu sotia mea din cauze ce nu imi sunt foarte clare. As dori sa stiu si parerea dumneavoastra despre situatia in care ne aflam.
Acum aproape trei ani ne-am mutat la casa langa Bucuresti. Timpul necesar trecerii din faza de casa "la rosu" la cea de "camin" l-am petrecut intr-o mare proportie acestei metamorfoze. M-am implicat activ in parchetare, gletuire, zugravire, montaj de usi, dressinguri, bai, etc.Nevoia de o tersa sau de alei si trotuare betonate, gard pentru imprejmuirea unui loc de joaca, etc sunt mari consumatori de timp liber... Desi a trecut ceva vreme, micile si multele treburi de pe langa casa m-au tinut destul de departe de nevoia sotiei mele de a o ajuta mai mult cu copiii... Pana si taierea, craparea si aranjarea lemnelor necesare pentru iarna devin reprosuri... Lucrul pe care mi-l reproseaza cu obstinatie este ca nu stau suficient cu cei mici incat sa "faca si ea treaba in casa". Baiatul cel mare de 3 ani merge la gradinita iar sotia ramane acasa cu cel mic de 11 luni si imi spune ca nu poate sa faca nimic, curatenie, mancare, ordine... NIMIC! Mentionez ca ma implic activ si la curatenie: bag vasele in masina, spal rufe, dau cu aspiratorul, spal geamuri, etc, numai ca sotia doreste ca ea sa ia pauza de la copii si sa faca ea aceste lucruri. Datorita timpului indelungat petrecut de sotie cu copiii pot sa spun ca nu sunt prima optiune in alegerea copiilor si de la maraieli, nervi si mataieli pana la strigate si urlete ca vor la mama care ca o tigroaica se napusteste ca nu fac aia, ca nu stiu aia etc.. si de aici scandal... Sunt exagerat sa izolez responsabilitatile in afara si in interiorul casei sau sa impart utilizarea drujbei, a ciocanului si a toporului cu sotia mea? Adica faptul ca nu stau ca o plosnita la televizor, ca nu beau si nu pierd timpul cu "baietii" dar fac lucrurile necesare unui bun mers al gospodariei dar nu langa sotie ma califica drept un "sot de lasat"? Daca nu fac eu aceste lucruri cine sa le faca? Iar daca eu fac aceste lucruri cum sa pot sta langa copii? Faptul ca vin de la serviciu si mai muncesc cateva ore si uneori sambata doar ca familiei mele sa ii fie bine dar neglijand, fortuit cred, familia ma definesc drept tata neimplicat? Va rog, analizati si dumneavoastra situatia mea si va rog, cu sinceritate si fara ipocrizie sa ma lamuriti daca, cine si in ce mod greseste. Va multumesc din inima si sper ca nu am deranjat inutil. Tino
Răspunde-i
Cristina Marioglou (13.10.2012, 18:00)
Oana, e drept ca barbatul il ai asa cum il "cresti" (inveti), dar daca el a invatat de mic ca e firesc ca el sa nu faca absolut nimic, va fi ceva mai dificil sa il...dezveti.

Lucia, exista si cazuri "fericite", asa cum ai citat tu, dar suntem nevoite sa recunoastem ca ele sunt foarte foarte rare. Bine ar fi sa putem tinde catre un echilibru in cuplu.
Răspunde-i
Lucia Petrescu (13.10.2012, 17:01)
Exista tati mult mai responsabili decit mamele. Atat de responsabili, ca doar nu le da sa suga celor mici! Acele mame sunt mai...sensibile, sau ma rog, asa au fost educate de catre soti - situatie inversa!!!
Răspunde-i
oana-camelia paun (13.10.2012, 10:41)
nu este vorba de mamele lor , soacramea l-a rasfatat cat a putut ea dar odata ce a ales sa stea singur cu o femeie in casa atunci se schimba lucrurile. si eu am avut probleme cu el la inceput dar am discutat cu el mai cu frumosul mai cu ,,gura mare'' si a inteles ca de fapt rolul femei nu este numai de a face copii si sa faca si treburile gospodaresti . depinde cum il inveti de la inceput. lasa-l fara fes in cap , daca i-ar fi atat de frig mai mult ca sigur si l-ar pune . si pana la urma nu exista om perfect , are si el defectele lui dar sunt bucuroasa ca ma ajuta atunci cand am nevoie de el , restul trec de la sine :)
Răspunde-i
Trifan Daniela (11.10.2012, 10:25)
oana-camelia, am si eu o intrebare: mai face multe sotul tau? a meu nici sa isi puna fes pe cap cand ii este frig nu poate, sa mai cer altceva?
noi femeile suntem de vina, ca mame asa ii educam, apoi cerem sotiiilor lor sa se conformeze.
Răspunde-i
Cristina Marioglou (10.10.2012, 20:59)
Cunosc barbati carora le e "frica" sa ramana singuri acasa. Nu siu cum sa dea drumul la masina de spalat, cum sa duca mancarea din frigider la aragaz si apoi pe masa (mancarea gata preparata), care nu stiu unde li se afla lucrurile in dulapurile din casa etc. Si cand te gandesti ca se spune despre ei ca le place sa fie exploratori...
Oana, uite, ati putea viziona impreuna un film: The Edge. E acolo o scena in care Anthony Hopkins spune "What a man can do, another can do." Si il pune pe Alec Baldwin sa tot repete, pana capata incredere in el si pune mana sa faca. Ia incearca sa vezi daca functioneaza si in cazul calcatului camasilor si pantalonilor. Desigur, ar mai exista si stratagema: ah, eu nu le calc ca oricum scot mai multe dungi la pantaloni si mi-e frica sa nu-i ard cu fierul.
Răspunde-i
oana-camelia paun (10.10.2012, 20:44)
noi sarcinile ni le impartim . de ex la curatenie el spala geamurile( nu suport sa le spal :P) , bate covoarele , si isi face curat in dulapul lui personal de haine ( avem dulapuri separate :D). la gatit daca eu nu am timp si are el nu se pune problema sa nu faca iar daca suntem amandoi acasa el toaca ceapa si morcovul :)). noi avem facut programul care cum face treburile in casa . dar am si eu o nemultumire :)))))))) nu isi calca camasile s i panatlonii pentru job :(((((((( si sunt tare fericita cand ma apuc sa calc vreo 12 camasi si 6 perechi de pantaloni :(((((((((
Răspunde-i
Spune-ţi părerea

Spionul

20 apr 2019

Acum 2 zile

20 apr 2019

Blonda in politie

20 apr 2019
Alte articole din Tu si El.
Cele mai citite

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
21 apr