Impotentul

Adica, un barbat care nu poate. Si ne-am surpins de multe ori sau, am auzit folosindu-se acest cuvant pentru a indica un barbat incapabil. Nu neaparat din punct de vedere sexual. Incapabil sa se descuce, sa faca ceva, sa isi indeplineasca rolul si functiile de barbat. De ce este folosit termenul si in afara cadrului sexual? Pentru ca se vrea lovi direct in barbatia, in virilitatea mascului in cauza. Iar asta suna ca cel mai direct atac posibil.

Foarte multe femei mi se plang de barbatii lor. Indiferent care le sunt neajunsurile sau despre ce neintelegeri este vorba in cuplu, cred ele ca acest catharsis poate deveni eliberator la un moment dat. Precum bine stim, femeile nu se plang celor din jur pentru ca acestia sa gaseasca solutii problemelor lor. Nu, o fac pentru a se auzi pe sine, a-si da mai bine seama de situatia in care se afla. Le place sa se auda spunand toate astea si, in acelasi timp, sa fie ascultate, iar si iar. E si o doza de masochism in toata treaba asta. E ca si cum ar spune: stiu ca nu pot sa ies din situatia asta, asa ca macar sa ma plang.

Ele stiu ca nu se schimba nimic daca isi impartasesc amaraciunea si frustrarile, dar continua sa o faca. Stiu ca nu au niciun beneficiu clar de pe urma impartasirii acestor aspecte ale vietii lor, insa au nevoie de asta ca de o supapa. Cel putin, pe moment, atunci cand povestesc toate cele, nu se mai simt singure; au senzatia ca sunt intelese, ca li se impartasesc sentimentele. Credeti ca daca s-ar plange mai mult barbatilor (altor barbati!!), s-ar schimba ceva in mentalitatea acestora?

De ce atribuim acest termen, de impotent, doar barbatului? Pentru ca el e cel care “poate”. Cel care are penis (mult “invidiat” de femeie!). Ce invidiaza ea nu e organul in sine, ci puterea de actiune si decizie care vin impreuna cu el. De ce o femeie, atunci cand este parasita de barbat, se simte pierduta si incapabila? Tocmai din aceasta dependenta psihica, fata de cel care “poate”. Chiar daca viata ei merge mai departe, chiar daca ea isi indeplineste toate sarcinile casnice, familiale si de serviciu, are senzatia ca e pierduta, incapabila sa mai existe. Dupa un timp, ajunge sa inteleaga ca lucrurile nu stau deloc asa, sa isi recapete increderea in sine si sa fie din nou ea insasi.

Ce se intampla cu un barbat parasit? Are un puternic sentiment de impotenta. E de doua ori mai “in aer” decat o femeie parasita. De ce? Pentru ca, pe langa faptul ca nu mai dispune de toate “facilitatile” (masa, curatenie, ordine, spalat, calcat…sex), este si lovit in plinatudinea barbatiei lui. Adica? “Tu nu ai fost suficient de bun, de potent, asa incat ma duc la altul. Sau macar te parasesc, ca sa te pedepsesc pentru ca nu mi-ai fost suficient.” E ca un fel de castrare psihica, ca si cum i-a fugit presul de sub picioare si caderea e inevitabila.

Se redreseaza mai repede un barbat parasit decat o femeie parasita? E greu sa spunem da sau nu. Cert e ca barbatul se descurca mult mai greu de unul singur. Si, ca sa nu dispere si sa se deprime, ce face?!? Fuge repede la alta. Vorba aceea, balta e plina! Chiar daca e vorba doar de sex, tot inseamna ceva. Inseamna ca e suficient de barbat, de viril, de…potent. Adica, e reconfirmata barbatia lui, indiferent ce i-a spus fosta.

“Daca ne despartim, eu o sa imi gasesc imediat pe altcineva. Stiu ca nu sunt in stare sa stau singur, sa ma descurc singur cu toate.”
“Daca ne mutam impreuna, sigur o sa ma casatoresc cu ea. Pentru ca o sa intre totul intr-o rutina, ea o sa se ocupe de tot, asa ca…”
“Mi-am gasit imediat pe altcineva. Chiar a doua seara, dupa ce m-a parasit. Simteam ca inebunesc cand ma intorceam acasa si gaseam casa si frigiderul goale.”

Fie ca dragostea trece sau nu prin stomac, cei mai multi dintre barbati sunt dependenti de femei, chiar daca cele mai multe dintre femei au senzatia ca situatia sta exact invers. Si ei au grija sa le intareasca acest sentiment; doar e in favoarea lor, nu-i asa?!?

Am revazut de curand filmul Sex and the City. La scena in care Samantha ii spune lui Smith ca il paraseste, el o intreaba: “Ce e iubito? Nu ma mai iubesti?”; iar ea ii raspunde: “Ba da, te iubesc, dar ma iubesc pe mine mai mult.” Daca fiecare femeie in parte ar tine cont de acest lucru, daca s-ar pune pe ea pe primul plan al vietii ei, putine cred ca ar mai ajunge sa fie dezamgite si sa sufere din cauza barbatilor (lor).