Femeile parasite si dansul

Am vazut ca e o moda asa, dupa ce o femeie este parasita sa se refugieze in dans. Face un curs de dans, se duce la tango, eventual argentinian si isi spune cumva ca de acum inainte… Da, e cumplit sa fii parasita. Sa te doara sufeltul si sa nu intelegi unde ai gresit. Si atunci vrei sa o iei de la capat, sa incerci din nou, sa cauti solutii si alt fel de modele, mai bune, in care relatia si comunicarea cu viitorul El sa fie altfel, sa functioneze.

Sunt frumoase femeile care danseaza. Mai ales acelea care se si pricep. Unele se nasc cu talentul acesta, simt muzica, ritmul ei si se pliaza perfect. Invata foarte usor pasii de dans si isi “urmaresc” partenerul fara sa “carteasca”. Dar mai sunt si cele greu de condus. Cele care vor sa detina controlul. Cam asa e si in relatie. Si, de multe ori, asta e unul din motivele pentru care ea nu functioneaza.

Unele sali de dans sunt atat de triste. Rar gasesti sali de dans in care exista perchi. De cele mai multe ori ei sunt in numar foarte mic si “marcati”. Iar femeile ajung sa danseze singure, cu un partener imaginar sau, si mai neplacut, unele cu celelalte. Si atunci, care dintre ele va fi in rolul partenerului? Si ce fel de dans va mai fi acela daca o ea invata pasii lui de dans si conduce perechea? Cum o dai nu e bine!

O femeie ranita din dragoste emana in afara ei durere. Ajunge sa te doara durerea ei, sa o simti si sa vrei sa i-o alini, desi stii ca nu poti. Fiecare are nevoie de propria lui durere, sa si-o inteleaga si sa si-o poarte. E buna si durerea asta la ceva in cele din urma. Te invata sa te aperi, sa nu te mai lasi ranita, sa ii intelegi mai bine pe oamenii care vor sa-ti faca rau si sa ii poti opri la timp. E un fel de auto-conservare. In unele cazuri. Pentru ca in altele, unele femei se obisnuiesc atat de tare cu aceasta durere incat nu mai stiu ca exista viata si fara de durere. Ca pot sa mai fie fericite. Si atunci o accepta asa, ca facand parte din viata lor, si o duc nu neaparat ca pe o povara, cat ca pe o haina. Nu neaparat a lor.

Tangoul argentinian e un dans complex, dificil, care cere mult timp, exercitiu, talent chiar. Dar nu poti sa il dansezi de una singura. Vrei sa inveti si sa te perfectionezi in tango argentinian, dar daca nu ai deja un partener e destul de dificil. Dorinta de a fi un cuplu cu cineva se suprapune intr-o oarecare masura cu acest pas in doi pe ritm de dans. Cine stie, poate ca viitoarea relatie o sa fie altfel!? Poate vei fi mai pregatita, vei sti mai mult, vei fi mai constienta si mai responsabila cu tine decat in relatiile anterioare. Si nu il vei mai lasa sa te raneasca.

Cui nu-i place sa se uite la un cuplu care danseaza frumos?!? Orice fel de dans, nu numai tango sau tango argentinian. Si cui nu-i place sa aiba in preajma un cuplu care se intelege; doi parteneri care se iubesc si se respecta? Am vrea sa predomine acestia, dar viata ne arata ca uneori e dificil sa ajungi pe aceeasi lungime de unda, sa dansezi viata in acelasi ritm cu celalalt.

Poate ca nu-si gasesc un nou partener in sala de dans, la cursuri, dar reusesc sa capete mai multa incredere in ele. Inima lor ranita incepe sa se vindece treptat, cu fiecare nou pas invatat. Pe urma vor avea suficienta incredere sa o poata lua de la capat. Poate nu chiar imediat, dupa ce termina cursul de dans, dar candva…