Ce-i mai bine pentru el, sau ce-i mai bine pentru tine?

Arareori isi pune femeia intrebarea asta. Instinctul ei (matern?) ii spune ca trebuie sa aiba grija mai intai de ceilalti si la urma de ea. Imi aduc aminte de bunica mea care, cand punea mancarea in farfurie, incepea cu cea a bunicului, dupa care urmam noi copiii si la urma ea. Intotdeauna ea era ultima “servita”. Mama incerca sa explice asta prin faptul ca bunica gatea si mai gusta din mancare, asta insemnand ca nu ii era la fel de foame ca si noua, restul familiei. Dar stiam cu totii ca nu acesta era motivul adevarat.

Din nefericire, modelul asta se cam preia din familie, asa ca femeia isi face prostul obicei sa se puna pe ultimul loc. Intotdeauna El e pe primul. De ce? Nu se stie exact. Si asa ajunge sa se dea pe ea la o parte, de prea multe ori, pana ajunge sa faca si el la fel. Dupa care incepe adevarata drama.

Pregateste ceva de mancare – o face in functie de ce ii place lui, pune la spalat, le pune intai pe ale lui (nu-i asa, camasile lui sunt mai importante), se apuca sa calce, tot cu camasile lui incepe, vrea el ceva dar ea ar vrea poate altceva, lasa, si de data asta, treaca de la ea si face ca el. Si tot asa, pana toate devin o obisnuinta, iar el considera ca i se cuvine si e normal asa. Ulterior, cand s-a ajuns deja la faza de prea tarziu, ea nu mai are nici macar dreptul sa se supere sau sa obiecteze.

Atata timp cat tu ajungi sa fii frustrata, nemultumita si nefericita, nici ceilalti nu vor mai putea fi bucurosi si veseli in preajma ta. E greu sa tii un permanent echilibru intre ce dai si ce primesti, ca doar nu esti precupeata. Dar poti totusi sa te pui pe tine pe primul loc, macar asa, din cand in cand. Cand e vorba de copii, e mai greu sa faci asta si e de inteles. Dar cand e vorba de el si de tine, poate ca ar fi mai bine sa consideri ca viata ta incepe cu tine. In felul asta nu vei mai fi dezamagita cu usurinta si, mai ales, nu vei mai depinde atat de el. Iar asta iti va lasa intacta increderea in propria ta persoana si respectul fata de tine insati. Si de ele ai nevoie pe tot parcursul vietii.

El ar fi avut chef sa mergeti acasa, sa se lungeasca in fata televizorului, iar tu sa ii pregatesti cina. Nu neaparat o cina romantica, ci doar una pentru care singurul efort din partea lui sa fie in a se ridica sa vina la masa. Fireste, asta daca nu ii aduci tu mancarea la nas. Ei, dar tu ai fi vrut totusi sa te vezi cu prietena ta care a venit de departe si pe care ajungi sa o vezi doar o data la doi ani. Cam asta ar fi fost singura ocazie sa fiti doar voi doua si sa umpleti spatiul ramas liber in acest rastimp. Si ai de ales intre a face ce faci in mod obisnuit in fiecare seara si a te sustrage doar o singura data, pentru o placere care apare o data la doi ani. Ce alegi?

Cand vine vorba de concediu, de fiecare data el alege unde sa mergeti. Iti doresti de ani de zile sa mergi cu avionul, intr-o calatorie nu foarte lunga, dar care sa te lase sa zaci pe malul marii pentru o saptamana. Dar el vrea de fiecare data fie la ai lui, la tara, fie la munte. E deja al saselea an la rand cand se intampla asta. Visul tau se va mai implini oare vreodata?

El nu vrea copii. Sau nu e foarte hotarat, dar mai bine ar fi sa nu faceti niciunul. Tu iti doreaii copii de dinainte de a-l cunoaste pe el. Toata viata te-ai inchipuit cu cel putin doi copii. Simti ca nu poti lasa viata sa treaca pe langa tine in felul asta, dar te temi sa nu il pierzi pe el. Iti mai permiti cativa ani sa amani acea hotarare. Dar, in cele din urma, stii ca tot acolo vei ajunge. Cu el, dar fara copii? Sau singura, dar implinita ca mama? Sau, cine stie, poate cu un alt el, mai potrivit si doritor sa fie si tatic, nu doar iubit.