Vase prea multe, farfurii murdare sau nu, aragazul oribil, gresia uleioasa, tavanul tapetat cu clatite, faianta impanata in sos de rosii. Dar a gatit barbatul. Si e buna mancarea lui. Toata lumea o lauda. Dar dezastrul din bucatarie…mai conteaza?
Am fost invatate de mici ca daca un barbat gateste, trebuie sa faci liniste si sa il lasi. Prin tineretile mele consideram ca nu am de ce sa tac. Trebuie sa ii spun, ca e un cliseu sa tac. Trebuie sa stranga dupa el. Acum, maritata fiind tac. Exista masina de spalat vase, menajera, nu mai zic nimic. Tac.
Ba mai mult, declar ca el face cea mai buna maioneza din lume si ca eu nu stiu sa fac maioneza. E atat de fericit ca poate face ceva ce eu nu stiu sa fac in bucatarie. Nici albusurile de ou nu stiu sa le bat ca lumea. Iar e fericit ca poate face el asta si ca ma ajuta sa fac tiramisu. Deci tac. Si asta nu pentru ca este un cliseu, ci pentru ca imi place sa stea cu mine in bucatarie cand gatesc.
Uneori imi place doar sa il vad ca sta cu laptopul in brate, apoi imi place si cand ma ajuta la bucatareala. E felul lui de a se face util in bucatarie. De ziua mea mi-a facut cascaval pane. Din ala gata preparat, doar de pus in tigaie. Bine, ziua mea a fost asta vara, de atunci nu a mai gatit. Dar o maioneza, un albus de ou batut, asta da. Ii cer ajutorul cand am nevoie. Intr-o seara, cand eram racita, mi-a facut ceai.
Ma amuza felul lui de a ma ajuta la bucatarie. La fel cum si pe el il amuza cand vreau sa schimb un bec.
Ce mancam azi
Fotbalul, berea si masinile
