Dragostea ca-n povesti

De în Dragoste & Sex 31 mar 2008
Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti...sau nu? E indicat sa inveti din povesti, din ceea ce se intampla in jurul tau, decat din propriile greseli. Ne-au spus-o bunicile noastre si invatatoarea de la scoala. Dar cat de mult mai suntem dispusi sa invatam din povesti odata ce-am trecut de varsta copilariei? Personal, cred ca atat timp cat vehiculul povestii va fi un film bun, mult timp de-acum incolo.

"Enchanted", neinspirat tradus de distribuitori "Magie in Manhatan", e genul de film de la care pleci, daca nu convins ca dragostea invinge, macar fredonand coloana sonora. Povestea incepe la fel cam in mai toate productiile animate marca Disney, cu o fata frumoasa dintr-un desen animat, care traieste intr-o casuta in padure, in perfecta armonie cu natura, asteptand sosirea printului pe cal alb. Singurul fat-frumos care sa corespunda descrierilor este printul Edward (James Marsden), urmas la tronul Andalasiei (nu Andaluziei!), alearga zi si noapte dupa un trol pe care nu-l va prinde niciodata; este un viclesug al mamei sale vitrege, regina Narissa (Susan Sarandon), care vrea sa-l impiedice sa-si gaseasca aleasa - caci asta ar insemna ca ea sa-i cedeze tronul - si, prin urmare, face tot ce-i sta in putinta pentru a-l tine ocupat. Din voia sortii, intalnirea dintre Giselle (acesta era numele fetei din casuta din padure) si Edward se produce la un moment dat. Dupa ce-si matrurisesc, in cantece, iubirea pe care si-o poarta unul altuia, decid ca a doua zi sa se casatoreasca, bucurosi ca astfel vor imparti indelung asteptatul "sarut al dragostei adevarate". Planurile le sunt insa curmate chiar in ziua nuntii de catre regina care, deghizata in intr-o batranica hidoasa dar sfatoasa, o atrage pe Giselle (Amy Adams) sa priveasca intr-o fantana fermecata care, chipurile, ii va arata viitorul, si profita de situatie pentru a o impinge inauntru. Giselle cade in gol, in ceea ce se dovedeste a fi intr-adevar o fantana fermecata, iar, atunci cand se opreste, avem ocazia sa ne dam seama ca "aterizat" intr-o gura de canal localizata intr-o intersectie din centrul Manhattanului. Iar de-aici incolo adio desen animat, bun venit realitate. Viitoarea printesa se trezeste, in carne si oase, imbracata in rochie de mireasa, pe strazile orasului care nu doarme niciodata, incercand sa-l gaseasca pe print, si totodata drumul inapoi spre casa. Interesant e ca Giselle, asa anacronica si monumental de naiva cum este, nu e singura care incepe sa-si puna intrebari despre ceea ce inseamna cu adevarat dragostea. Prietenii pe care si i-a facut, avocatul Robert Philip, specializat in divorturi (!), si fiica acestuia, Morgan, isi reevalueaza modul de a privi lumea, dragostea si viata odata ce o intalnesc.

Daca ati vazut "Enchanted", ati savurat deja scena in care Giselle, in carne si oase, face curatenie dis de dimineata in apartamentul lui Robert cu ajutorul sobolanilor, al gandacilor si al porumbeilor, singurele animale care s-au aratat disponibile sa-i vina in ajutor in jungla de asfalt. Ce-am putea invata de la o printesa care, chiar si atunci cand da nas in nas cu realitatea, continua sa traiaca tot ca in povesti? Cu siguranta nu cum sa ne facem o rochie de zi din draperii (scena care ne e cunoscuta din "Sunetul Muzicii"). Raportandu-ne la ea, putem identifica o groaza de lucruri care ne impiedica sa gustam viata din plin. Dincolo de stresul de la servici, de grija zilei de maine. Sunt lucruri care tin de sufletul nostru, de felul in care ne-am obisnuit sa traim si sa iubim, pe care numai noi le putem schimba. Povestile de dragoste ca in filme exista, dar le sunt rezervate celor care sunt intr-adevar dispusi sa iubeasca (intens si necoditionat).

Problema contemporana nr. 1 (cea mai stringenta): cuplurile divorteaza din nimic. Avem atatea retineri in a ne implica intr-o relatie, dar absolut zero cand vine vorba sa-i punem punct. Parca pentru a compensa vremurile in care parintii nostri inghiteau orice de la partenerul de cuplu, doar-doar sa nu se ajunga la divort, azi suntem dispusi sa ne despartim dupa orice discutie mai aprinsa. Sunt fapte usor de iertat, si fapte pe care niciodata nu le uitam. O cana sparta sau o zi de nastere uitata, o sambata seara care ne era promisa dar care pana la urma a sfarsit petrecuta la o bere cu baietii; sunt motive care nu ar trebui sa duca la divort si totusi duc. Ati vazut "The Break-Up", cu Jennifer Aniston si Vince Vaughn? Daca da, v-ati convins ca orice maruntis poate fi luat in calcul, mai devreme sau mai tarziu, drept nepotrivire de caracter.

Ce ar fi facut Giselle? Ar fi izbucnit in plans. Tineti minte scena in care Robert, nevoit sa o ia cu el la birou, ii face cunostinta cu clienta lui si fostul sot al acesteia, aflati in plin proces de partaj? Giselle nu e capabila sa inteleaga notiunea de divort, dar ideea despartirii ii provoaca traume. Cum e posibil ca dragostea sa nu dureze pana la adanci batraneti? Fiecare om care trecut printr-o despartire ar putea insirui pe loc cel putin zece motive. Cel mai des invocate raman "oamenii se schimba" si "nu era cum credem ca e". Daca in al doilea caz de vina sunt asteptarile noastre, faptul ca preferam sa ne indragostim de o iluzie si nu de o fiinta reala si ca ne punem sperante in lucruri pe care nu le putem controla (implicit, pe care nu trebuie sa le controlam), in primul lucrurile stau relativ simplu. Faceti un exercitiu si aduceti-va aminte de lucrurile care v-au facut, inca din prima zi, sa va indragostiti unul de celalalt. E imposibil ca celalalt, partenerul de-o viata, sa nu aiba ceva doar al lui care sa va faca sa va dati seama cat de mult il iubiti; poate fi un gest, un cuvant, un tic. Daca certurile care v-au adus in pragul despartirii au plecat de la lucruri marunte, tot lucrurile marunte (altele) vor fi cele care va vor determina sa va impacati. Daca lucrurile stau mai grav - tu sau partenerul v-ati sarutat, de exemplu, cu altcineva, cum ar spune Giselle - e nevoie de mai mult decat niste gesturi familiale pentru a remedia situatia.

Problema contemporana nr. 2: ne e teama sa ne implicam intr-o relatie serioasa. In contrast cu lumea pragmatica in care traim, ne intrebam in pragul fiecarei relatii "el o fi alesul". Apoi oscilam intre da si nu. Nu ezitam sa facem o lista pe hartie si sa vedem cate motive avem sa credem ca e, si cate ca nu. E intelegator si comunicativ dar isi lasa sosetele aruncate. Vrem ca el sa le aiba pe toate, sa corespunda cu brio tuturor asteptarilor noastre (cumulate cu cele din copilarie, pe care, o parte dintre ele, ni le-au insusit parintii, si cele de acum) si in acelasi timp, sa fie acel suflet-pereche despre care vorbesc brosurile de filozofie new age. Dragostea nu mai este de mult singurul motiv pentru care acceptam sa ne casatorim. Macar sa ramana principalul.

Ce ar fi facut Giselle? I-ar fi cedat lui Fat-Frumos, chiar daca asta ar fi insemnat sa se marite cu primul venit. Naivitatea iti da puteri nebanuite. In primul rand e vorba de curaj: daca stii ca-l iubesti, de ce sa mai stai pe ganduri ca e primul, al doilea sau al treilea si sa nu te mariti? Cat de cinic ar fi ca dupa ce il refuzi si il cunosti pe al doilea si pe al treilea, sa-ti dai seama ca cel mai potrivit pentru tine era el, cel dintai? Dar daca tu si primul nu veti reusi sa traiti feriti pana la adanci batraneti? Multe casatorii din dragoste se destrama dupa cum spuneam, din nimicuri. Relatia cu al doilea nu va fi mai fericita fiindca aveti experienta si fiindca stiti sa lasati fiecare unul de la altul, ci si fiindca sunteti prea obositi ca sa mai cautati altceva, sa fiti nemultumiti.

Problema contemporana nr. 3: veti fi, de cele mai multe ori, voi doi impotriva lumii. Impotriva grijei zilei de maine, a stresului si a lipsei de timp. Ei sunt dusmanii conjugali , ei erodeaza o casnicie cu mult timp inainte ca tu sau partenerul sa fiti tentati sa calcati stramb. Fiti uniti! Cu cat dragostea dintre voi este mai puernica, cu atat mai multe sanse aveti sa traiti fericiti pana la adanci batraneti.

Ce ar fi facut Giselle? Ar fi pus totul pe seama mamei soacre, caci, aparent, ea era singurul dusman. Si ar fi gresit! In orice caz, ca sa continuam analogia, atat timp cat voi va iubiti, orice balaur cu va fi invins. Brenda Novak, o celebra scriitoare americana, "specializata" in romane de dragoste si de aventuri, a dezvaluit intr-un interviu acordat site-ului www.tipztime.com care sunt, dupa parerea ei, secretele pe care un cuplu trebuie sa le stapaneasca pentru a trai fericit pana la adanci batraneti, ca in povestile ei de dragoste. Desigur, autoarea trilogiei "Stillwater" nu este licentiata in psihologia de cuplu, dar fiindca are o casnicie, dupa spusele ei fericita, care dureaza deja de douazeci de ani si din care au rezultat cinci copii, dar mai ales fiindca a reusit sa imbine cu succes cariera si viata de familie, nu avem nimic de pierdut daca tinem cont de sfaturile ei:

-
Nu mai gandi negativ. Si, cel mai important, nu pleca de la ideea ca lumea din jur iti vrea raul. Mai devreme sau mai tarziu vei fi tentata sa aplici acelasi "tipar" si in relatia cu persoana iubita. Fara sa-ti dai seama. Mai intai ii vei intoarce vorbele pe toate partile, incercand sa afli "ce-a vrut sa spuna de fapt" chiar si in situatii in care lucrurile stau foarte clar iar el nu a spus nimic care sa aiba dublu inteles. El se va simti disecat si va evita sa-ti mai spuna ce are pe suflet. In lipsa unei comunicari bune, relatia nu poate avea decat de suferit.

-
Relatia cu partenerul de viata nu trebuie sa ajunga prioritatea cu numarul doi. Indiferent cat de greu iti cand vor aparea copiii. Altfel spus, oricat de mult ti-ai iubi copilul, nu uita sa-ti iubesti sotul. Nu plasa relatia voastra pe locul doi. Va fi tragic atunci cand, odata ce copiii au crescut si s-au mutat la casele lor, veti constatata ca pe voi doi nu va mai leaga nimic.

-
Cel drag ar trebui sa fie ultimul om cu care sa ne purtam urat. Ne cenzuram in fata colegilor, pentru ca in fata lor nu ne permitem sa fim noi insene, si ne varsam nervii acasa, unde suntem in largul nostru. Pe partener, pentru ca el, saracul, e singurul care are "onoarea" de a ne cunoaste (si de a ne accepta) asa cum suntem. Daca nu avem de ales (exista tensiuni la job), e de preferat sa le refulam acolo si sa ne rezervam rabdarea, zambetele si buna dispozitie pentru acasa.

- Imagineaza-ti relatia voastra ca pe o spirala. Cu cat il iubesti mai mult, cu atat el se va simti mai fericit si mai implinit. Vei primi inapoi inzecit.

- Nu masurati in bani fiecare gest. O lasam mai moale cu florile, cu bomboanele de ciocolata si cu iesirile in oras. De ce? Trebuie sa economisim. Avem cheltuieli. Copiii cresc, au nevoie de tot mai multe lucruri. Vine scoala, trebuie sa le cumparam rechizite. Opreste-te un pic si gandeste-te: ce e mai important pentru tine, siguranta ca ai bani pusi deoparte sau relatia ta? Linistea familiei tale depinde mai mult de cea din urma decat de cea dintai.

- Fa ceva frumos in fiecare zi pentru el. Un lucru cat de mic, nu conteaza. Ia tu hainele la curatatorie, de exemplu, daca asta era treaba lui. Chiar si in cele mai certarete cupluri amintirea acestor gesturi mici functioneaza ca rezerva de optimism atunci partenerii traverseaza perioade mai grele.

- Atingeti-va! Nu trebuie obligatoriu sa se termine cu voi facand sex. Tocmai, indicat e sa va atingeti si cu alte ocazii. Ai nevoie de exemple? Da-i un pupic dimineata cand pleaca spre servici, plimbati-va tinandu-va de mana. Aratati-va dragostea! Nu va feriti de copii; ei vor fi fericiti atata timp cat va vad pe voi fericiti. Mai mult, vor sti cum sa se comporte atunci cand vor fi mari si vor avea un iubit sau o iubita. Fiti un exemplu pentru ei!

- Ai grija de felul in care arati. Nu-ti cere nimeni sa arati ca un fotomodel. E de datoria ta insa sa-ti pui in valoare punctele forte si sa te ingrijesti. Asa cum esti tu, scunda sau plinuta, nu conteaza, ai grija sa arati cat poti de bine.

- Nu ignora jumatatea plina a paharului. Nu lua viata foarte in serios. E risipa de timp si de energie. Plus ca nimanui nu-i place compania unei persoane care cantareste atent fiecare gest, fiecare lucru. Relaxeaza-te si bucura-te de viata!

Tag-uri: , , , , ,
loading...
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 1

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

gabriela mocanu (01.05.2008, 00:07)
sintagma o dragoste k in povesti nu mai e credibila azi pt k nu mai avem parte de romantisnul de altadata si de iubirea acea pura..de plimbari sub luna...fiecare copila isi doreste o asemenea iubirea,si eu am visat la un fat frumos cd eram mika...insa realitatea e un pic mai cruda si din pacate azi oamenii nu mai au timp de romantism si declaratii de dragoste...
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din Dragoste & Sex
Cele mai citite

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
02 dec