Profesorul James Fowler, de la Universitatea din California, sustine ca ideea de a divorta este ca un "virus pentru ca se raspandeste cam in acelasi fel".
Practic, cand o persoana divorteaza, ii contamineaza pe cei din jur cu informatii legate de situatia in cauza si de factorii care au dus relatia in acel punct.
Mai mult, potrivit cercetarilor realizate, daca esti prieten cu cineva care divorteaza, ai sanse mai mari de a ajunge intr-o situatie similara.
Divortul s-ar transmite astfel, pe cale orala. Presupunem ca ai o prietena care divorteaza, iar asta iti schimba gandirea in ceea ce priveste divortul, pentru ca este vorba despre cineva apropiat tie. Apoi mergi la o alta prietena si vorbesti cu ea despre divortul cunostintei tale. Si astfel, situatia ei se raspandeste in cercul tau de prieteni, fara ca persoana in cauza sa fie de fata. Am putea concluziona de aici ca anturajul poate fi un factor declansator al divortului.
Pentru a elucida misterul acestui proces, am apelat la psihologul Claudiu Ganciu, care a acceptat sa raspunda la o serie de intrebari despre divort si despre eventualitatea in care acesta ar putea lua forma unui "virus".
“Dragoste oarba” intre doi parteneri – putem vorbi despre asa ceva? Daca da, poate fi divortul unor apropiati un factor care ne “da la o parte valul de pe ochi”?
Da. Putem vorbi despre dragoste oarba. As spune ca este aproape un pleonasm. Dragostea nu poate sa fie decat oarba. De fapt nu dragostea, ci indragostirea. Nu starea, ci procesul. Adica procesul de indragostire presupune o mare cantitate de energie psihica ce este alocata unui scop. Sa nu uitam rolul dragostei pentru un partener – ea are rostul de a permite despartirea de familia de origine si investirea intr-un strain. Pentru acest lucru e necesara multa energie. Nu este un process rational ci unul fantasmat si emotional. Daca intelegem prin orb, lipsit de ratiune, atunci da, dragostea e oarba.
Nu. Divortul unor apropiati nu poate sa fie un factor decisiv care sa "ia valul de pe ochi". Scopul indragostirii nu este crearea relatiei ci capacitatea de a te desprinde de vechea relatie. Sa facem distinctia intre dragoste si iubire. A-ti iubi partenerul si a fi indragostit de el sunt doua lucruri diferite. Iubirea este permanenta si stabila, are o parte energetica minima. Dragostea e consumatoare de energie psihica. Exemplul unor apropiati in acest proces de indragostire nu are relevanta pentru ca presupune capacitatea de a prelucra informatia iar acest proces este diminuat in procesul de indragostire.
Dupa divort: Ramaneti prieteni sau dusmani?
Barbatii divortati, mai ingaduitori decat femeile
Divorturile anului 2011: Top despartiri neasteptate
Putem vorbi despre divort ca fiind o boala contagioasa?
Nu cred ca putem sa vorbim de o boala contagioasa. Nu prea inteleg in ce sens ar fi metafora. Daca se ia? Daca este incurajat de societate atunci da, tendinta este de a face lucrurile care sunt incurajate. Daca fidelitatea e valoarea societatii atunci fidelitatea devine contagioasa? Imi pare rau dar partea asta imi e mai neclara. Poate cateva amanunte ma vor ajuta sa imi formez o parere.
Am intalnit o multime de femei care spun pas unui potential partener doar pentru ca acesta pare sa poarte “genele divortului”, adica are parintii divortati sau provine dintr-un mediu in care divortul este la ordinea zilei. Este divortul “o boala transmisibila” de la parinti la copii?
Nu chiar o boala. Am putea spune asa – barbatul de care s-a indragostit poarta genele divortului pentru ca si femeia care a rezonat la el, le poarta. Este un lucru care ii apropie pe cei doi si anume fantasma comuna la care rezoneaza amandoi. Clinic vorbind situatia este asa: Cei doi au o mare povara venita de la parinti – teama ca daca se vor casatori, atunci vor divorta. Adica daca ei vor decide sa fie impreuna, il vor pierde pe celalalt. Am lucrat cu asemenea cazuri si este un process de durata sa ajunga sa inteleaga ca teama de pierdere nu este a lor. Este un mandat pastrat si transmis pe care cei doi il pot depasi. In terapia analitica de familie (TFP) este mai usor pentru ca se lucreaza cu fantasmele celor implicati si atunci pot avea acces impreuna cu psihanalistul la continuturi inconstiente. Si eu cred ca in teoria transmiterii unei temeri de a-l pierde pe celalalt, paradoxul este urmatorul: "Mi-e teama ca daca decid sa fie impreuna acest lucru echivaleaza cu pierderea iubirii."" Dar sa te casatoresti si sa divortezi nu sunt identice.
Poate un mediu “curat” (familie lipsita de antecedente in acest sens si apropiati ce au convingeri morale bine definite, adepti ai teoriei “pana cand moartea ne va desparti”) sa impiedice destramarea unei casnicii care era sortita esecului de la inceput ( situatia in care parteneri incompatibili s-au casatorit orbiti de atractia fizica de la inceputul relatiei)?
Un mediu asa zis “curat” ar echivala cu o alta valoare – “sa nu divortezi”, sa stai intr-o relatie pana la moarte. Clinic vorbind aici situatia nu e mai buna ci vorbim de alt tip de patologie. Una in care chiar daca suferi in mod dominant si nimic nu merge in relatie incerci din toate puterile sa ramai acolo. Aici este dificila separarea si despartirea. A divorta cu orice pret si a nu divrota deloc nu sunt decat doua extreme ale aceleiasi situatii si anume – “cum esti in relatie”.
Ce inseamna insa parteneri incompatibili? Inseamna ca fantasma la care ei au rezonat in momentul in care s-au indragostit a fost una nemultumitoare. De exemplu – indragostirea de el a dus la evidentierea unei parti violente a ei. Aceasta parte era din ea. Faptul ca relatia a devenit nemultumitoare ulterior cand a constatat, in terapie, ca nu corespunde nevoilor ei dar este un lucru atractiv a condus-o la decizia de a divorta. A gasit un alt partener de care s-a indragostit si care evidential alte laturi ale sale de protectie si tandrete. Sunt procese inconstiente cele de care vorbim.
Dar casatoria? Poate fi ea privita ca un “virus” declansat de societate, de familie sau prieteni? Facem oare pasul constransi de cei din jur? Putem spune ca “se ia”?
Evident ca societatea are un potential mare de impunere a unor reguli. De obicei, aceste reguli sunt considerate ca apartinandu-ne. Exista si o anumita constrangere in casatorie, este un contract, o intelegere si o responsabilitate pe care cei implicate si-o asuma. Dar aceasta constrangere nu este una sadica ci una la care adera fiecare in mod voluntar pentru ca este mai comod si mai placut si care confera siguranta.
Modul in care se ia este urmatorul: Pacienta are un grup de prietene. Este in relatie cu ele, sunt bune amice. La un moment dat constata ca toate s-au casatorit si numai ea a ramas singura. Incearca din toate fortele sa se casatoreasca. Dar aici “luatul” este o concurenta si o competitie intre persoane de acelasi sex. Din acest punct de vedere putem spune ca se ia dar e vorba de altceva, de regula. Cum aici era vorba despre competitive si nu despre molipsit. Si molipsitul asta nu e asa la intamplare.
In concluzie, nici vorba de un virus periculos care circula nestingherit, distrugand casnicii. Daca ai pus la indoiala relatia ta cu partenerul doar pentru ca o prietena a avut nenorocul sa se confrunte cu un divort, fii pe pace. Daca intre voi exista o relatie sanatoasa, bazata pe respect si comunicare, nici cea mai neagra urma de indoiala nu poate clatina o temelie atat de solida.
Exista viata fericita dupa divort?
Secretul lui Robbie Williams pentru o viata sexuala implinita: injectiile cu hormoni sexuali
Aplicatia care masoara performanta sexuala - Partenerul tau este zmeu sau mielusel in dormitor?
