Cand vorbim despre divorturi, separari, pierderi, avem in vedere un ”inainte” si un ”inapoi”. Poate ca cel mai clar exemplu il regasim in istorie. ”Lumea dupa 11 septembrie nu mai este ce a fost” pare un fel de schimbare cu o clipa marcata ferm. Dar oare asa stau lucrurile? Oare putem vorbi despre o schimbare atat de radicala care inainte nu a existat?
Problema terorismului, a diferentierii intre religii, oameni etc., era pusa la fel si inainte de 11.09. Dar era mai curand latenta decat una manifesta. 11.09 marcheaza data la care un continut latent a devenit manifest. Iar pentru a intelege 11.09 este nevoie nu atat de intelegerea momentului cat a ceea ce a condus la acest moment, iar acest ”a intelege” se gaseste cu mult inainte de 11.09. Nu sunt istoric pentru a continua in aceeasi nota. Ce vreau sa subliniez este un paralelism.
Identic putem aborda si schimbarea presupusa de divort. Nu stiu daca un divort al unui cuplu obisnuit poate sa fie comparat cu un moment de asemenea amploare cum a fost 11.09. Parerea mea este ca nu putem sa le punem in aceeasi categorie oricat de devastator ar fi pentru cei implicati in divort. Dar putem sa abordam in aceeasi modalitate. Sa intelegem ceea ce a condus la aceasta situatie pentru a putea face o schimbare sau, de multe ori, o vindecare.
Divortul dezvaluie, de obicei, in multe cazuri, trasaturi, traume, moduri de relationare, defecte si calitati care pana atunci erau foarte ascunse. Asta nu inseamna ca ele nu existau si inainte, dar abia acum o persoana reuseste sa le vada, descopere sau utilizeze. Aceste trasaturi prin noutatea lor sperie si creeaza o senzatie de "ciudat". Ciudat inseamna ceva neasteptat dar intuit ca si cunoscut.
Exemplul cel mai banal este: „El era totul pentru mine, viata mea alaturi de el a fost nemaipomenita, nu stiu cum ma voi descurca singura si nu stiu ce sa fac in continuare. Mi se pare ca nu pot trai singura”. Divortul insa aduce aici tema autonomiei, a capacitatii de a fi individ. Cand perspectiva este foarte neasteptata si traumatica, atunci devine un motiv pentru a incepe o vindecare, o psihoterapie, o forma de ajutor. Este un alt tip de beneficiu al divortului.
Divortul nu a fost un moment neasteptat ci nevazut. Nu divortul in sine, ci motivul lui. Motivul este constituit dintr-o serie de modalitati de relationare, dintr-o serie de dificultati ale legaturii, de un proces de alterare a relatiei dintre cei doi. Pana in momentul divortului aceste probleme erau receptate ca fiind latente, nevazute si necunoscute. Nu am vazut pacient care sa fi trecut printr-un divort si care sa nu recunoasca cu claritate, mai devreme sau mai tarziu, ca el stia deja in momentul divortului ca acesta era produs inainte de divort. Adica momentul divortului este o cerere in sine de terapie. Mai corect spus – divortul este o modalitate de reparare a cuplului. Este ca si moartea in cazul cancerului – este unica solutie posibila la un moment dat. Un cancer am putea spune ca afecteaza legatura lor iar moartea ramane singura solutie pentru salvarea lor.
Unele persoane cer o insotire in aceste momente de criza in cuplu. Altele solicita mai curand sa le fie mai bine. Exista insa si persoane care constata in mod clar suferinta lor si cauta o vindecare. Sunt diferite tipuri de abordare a unui divort nedorit. Altele se refugiaza intr-un soi de suficienta in care incearca sa se situeze pe o pozitie de omnipotenta – sa rezolve singure si pentru asta incearca sa refuze orice tip de interventie din afara. Totusi, cred ca cele mai multe persoane care constata ca sufera in situatia de divort au mai curand tendinta sa apeleze la un sprijin din partea altor persoane.
Claudiu Ganciu
Psihoterapeut de orientare analitica
Centrul de Psihoterapie de Cuplu
0722 453 906
[email protected]
FOTO! Britney Spears isi arata corpul bine lucrat in Rio de Janeiro
Top cei mai cool copii de vedete
