Despre stilul romanesc

Intotdeauna m-a intrigat felul in care se intampla lucrurile in Romania, in special la locul de munca. Diplomele si numele sunt mai importante decat ceea ce stii sa faci, deci la angajare esti trecut prin toate furcile caudine, de multe ori pentru un salariu mediocru si un post la fel de mediocru, dar care suna bine. "Buuun, esti angajat, ce stii sa faci? "

"Hahahaa, puteam sa incepem cu partea practica, dar acum ca intrebati, stiu sa fac tot ce se poate face intr-o companie, deci cu ce vreti sa incepem?" spune tanarul angajat plin de entuziasm.
"Pai, tu, ca si angajat, ai datoria in primul rand sa ai initiativa, deci incepe prin a-ti scrie job description-ul, dupa o luna stii deja cate lucruri trebuiesc facute aici, mai  ales ca nu avem prea multi angajati (dar ii avem pe cei mai buni!?). Si te apuci de scris si apoi de munca asidua, pana la 14 ore pe zi, pana cazi lat si apoi esti inlocuit."

In scoala romaneasca nu te invata nimeni cum sa te promovezi, cum sa-ti aperi interesele (da, interesele tale de tanar energic, inteligent si dedicat) si, in general, cum sa ceri. In naivitatea lor, cei tineri stiu sa dea - timp, cunostinte, energie, lucruri care fac lumea sa se miste si companiile sa prospere.

In organizatiile non-profit se intampla exact la fel. De ce? Pentru ca, pe langa cei care au infiintat ONG-uri exclusiv pentru a servi binelui general, sunt si cei care au infiintat ONG-uri pentru a mai spala niste bani, pentru ca da bine in fata celor care nu au facut asta, pentru ca ego-ul lor este atat de mare, incat trebuie sa cuprinda tot. Cel mai adesea sunt niste raptori in viata de zi cu zi si mieii cei mai puri in contextul organizatiei lor non-profit, insa cu angajatii lor se poarta asisderea in ambele locuri, pentru ca e vorba de bani, nu-i asa? Ei, si cand e vorba de bani, vorbim limba exploatatorului, ca doar traim pe planeta Pamant si nu ne permitem sa platim cat face, pentru ca, vezi tu....suntem non-profit. Asa ca, te rog sa faci cat poti de mult voluntariat, doar iti place acest loc de munca, nu? De ce nu ai da din timpul tau pretios, din energia si calitatile tale extraordinare unei cauze nobile (aka EGO-ul meu)!

Mi-ar placea sa trecem mai repede de la "Mie ce-mi iese din asta?" la "Ce pot face eu in aceasta situatie, pentru binele mai inalt al tututuror?" Imi doresc sa nu mai fim concentrati si constransi de nevoile noastre personale, de lumea noastra mititica de credinte, reactii si dorinte limitate la extinderea constiintei noastre pentru a-i recunoaste pe ceilalti ca fiind la fel de importanti si de sacri ca si noi insine si sa permitem constiintei noastre individuale sa se extinda in marele intreg. Visez la o lume in care nimeni nu pacaleste pe nimeni, la o lume in care fiecare este platit si apreciat la justa lui valoare!

A-ti trai viata, punandu-te in slujba vietii, este un context complet diferit de cel al vietii traite doar pentru tine insuti.

"Pe masura ce incepeti sa va aliniati cu evolutia vietii insasi, cu cresterea vietii si a constiintei, veti fi ridicati intr-un fel pe care nici nu vi-l puteti imagina." Tom Kenyon & Virginia Essene

Asa sa fie!