Despre cafea si sex

In mod ciudat, sunt una dintre putinele persoane care nu beau cafea. N-as putea spune exact de ce. Nu spun ca nu am incercat. Atata doar ca nu m-a atras suficient incat sa fac o obisnuinta din a bea cafea. Tin minte ca, atunci cand eram mica, beam ultimele guri din cafeaua mamei, dupa ce ea plecase la serviciu, iar cafeaua era deja rece. Probabil ca ce ramanea in cana era ceva mai dulce. Un fel de inlocuitor de ciocolata, sa zicem. Asa ca am ajuns sa prefer ceaiul, cand si cand, preparat intr-un fel anume sau/si baut intr-o companie placuta.

Imi place mirosul de cafea, mai ales cea proaspat prajita si macinata. Si cel de cafea facuta la nisip. Intr-o vreme chiar ma pricepeam sa prepar o cafea destul de buna. Un coleg de serviciu ma invatase “reteta” lui, pe care o urmam cu sfintenie. Cafeaua pe care o faceam nu era pentru mine si tocmai asta imi dadea emotii; o sa le placa?

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu invitata la o cafea. Sa raspund din start: “eu nu beau cafea”, ar fi parut un refuz al invitatiei in sine. Sa accept sa mergem intr-o cafenea in care nu se serveste si altceva (mai rar totusi), nu as mai fi avut pe unde sa scot camasa. Asa ca, de fiecare data incercam sa propun un loc in care stiam ca se serveste si ceai. In definitiv, invitatia in sine nu era exclusiv pentru cafea. Conversatia era cea care capata importanta in cele din urma. Pentru ca rar se intampla sa vezi pe cineva luand masa impreuna, sau servind o cafea pe muteste. Lumea are nevoie sa comunice, sa schimbe idei, pareri, sa furnizeze sau sa obtina tot felul de informatii. Si atunci apeleaza la cel mai la indemana pretext: cafeaua.

Asa mi s-a intamplat de curand, fiind luata mai mult pe sus de o prietena, ca e musai sa iesim la o cafea impreuna. Mi-am dat seama ca are ceva hot si, nefiind prea ocupata, am acceptat pe loc. Ne cunoastem indeajuns de bine incat sa stie ca eu nu beau cafea, dar asta nu inseamna ca nu foloseste tot felul de tertipuri pentru a ma “converti”.

- Esti sigura ca nu vrei nici macar de data asta sa incerci? Te-am adus aici in mod expres. Fac una dintre cele mai bune cafele din oras.
- Iar incepi? O sa iau un ceai.
- Pun pariu ca habar nu ai de nici o marca de cafea!
- Si daca pierzi?
- Pai facem asa: daca pierd eu, urmatoarele doua invitatii vin din partea mea, iar daca pierzi tu, bei o cafea de data asta.
- Nice try. Esti ca o mica diavolita, cu tridentul in mana, care sta gata sa ma vare si pe mine in…ceasca de cafea.
A pufnit-o rasul tocmai in momentul in care venise cineva sa ne ia comanda. Asa ca am zis:
- Uite cum facem. Eu ma duc pana la toaleta sa ma spali pe maini, timp in care tu iti comanzi tie o cafea, mie un ceai, iar sarcina mea va fi sa recunosc ce cafea ti-ai comandat.

Ma ridicasem deja de la masa asa ca, singurul lucru pe care il mai putea face era sa accepte si sa comande pentru amandoua cate ceva.

- Ai stiut repede cum sa te furisezi si sa imi scapi si de data asta.
- Nu inteleg de ce vrei tu cu tot dinadinsul sa ma faci sa beau cafea.
- Pentru ca e buna.
- E buna pentru ca iti palce tie. Mie nu imi face asa bine si nici gustul nu ma atrage foarte tare.
- In fine, asteptam sa ne aduca cestile. Pana atunci sa iti dau ultimele vesti.
- Sunt numai urechi.
- Am facut o noua cucerire.
- Ma asteptam ca despre asta sa vrei tu sa imi vorbesti atat de urgent. Ei, si cum e?
- Pai, cum sa fie. Misto. Misto tare de tot. Inalt, brunet, ochii negrii, bine facut, destul de manierat, interesant si…foarte bun in pat.
- Hmmm. Cam prea perfect. De ce simt eu in tonul tau ceva care strica toata imaginea asta?!?
- Pai…e insurat.
- Ai inebunit?!
- Nu, dar…
- Dar ce? Te apuci sa strici casnicii acum?
- Nu e vorba de asta.

Pana sa apuc sa o iau si mai tare de urechi ne-a adus comanda. Ceaiul meu mirosea suficient de bine si promitea sa ma…racoreasca. Acum aveam sa fiu pusa la incercare, sa vad daca fac fata marelui test.

- Hai, zi, ce e?
- Hmmm….Jacobs?
- Ce ma enervezi! De unde ai stiut? Cum puteai sa stii? Sa iti dai seama?
- Pai, e singura marca de cafea pe care o stiu. Cred. Adica mai stiu si altele, dar asta mi se pare cea mai cunoscuta, vesnic la moda si pe care o place toata lumea. Si prima care mi-a venit in minte.
- Da, ma rog, de data asta ai scapat.
- Tu insa nu. Ia zi cum de ti-a venit ideea asta stralucita sa te combini cu unul cu “defecte” pe mana stanga?
- Pai nu stiu. S-a intamplat. Adica am alfat ca e insurat abia dupa.
- Abia dupa ce ai ajuns in pat cu el si ai vazut cat de bun e?
- Da.
- Si ce ai de gand?
- Nu stiu. Nu stiu inca. Adica nu am nici un gand sa ii stric casnicia.
- Atunci pune-te putin in locul sotiei, in eventualitatea ca va afla de aventura voastra.
- Da stiu ca te pricepi sa strici cheful oamenilor. Dupa ce ca nu ai vrut sa bei cafea, acum…
- Acum ce? Cafeaua nu imbata si iti ia mintile. De obicei are efect invers, energizant. Te trezeste (la realitate) si iti intareste memoria.
- Da, stiu ca ai dreptate, dar…
- Dar faci tot cum te taie pe tine capul, dupa care incepi sa dai din colt in colt, ca nu stii cum sa o scoti la capat.

Dupa ce ne-am despartit mi-a parut rau ca nu i-am zis si de ultima mea descoperire. Am gasit un spatiu virtual, in care poti sa inviti pe oricine la “o cafea”, cu care sa vorbesti despre orice vrei tu. Cu cafea sau fara, mi se pare o chestie foarte faina. Asta apropos de nevoia noastra de comunicare. Am constatat in ultima vreme ca oamenii se simt mai la largul lor sa vorbeasca despre orice, cu oricine, in spatiul virtual. Cred ca unul din locurile astea e www.coffeechat.ro. Probabil ca site-ul este sustinut de Jacobs. Parca mai rezista cineva in ziua de astazi fara a face advertisment!? Cert e ca pune la dispozitie oricui are nevoie, un spatiu in care sa se exprime, in care sa gandeasca liber, in care sa se destainuie si sa primeasca feed-back. Te simti singura sau nu, vrei un sfat sau pur si simplu sa stai de vorba la o cafea, cu o “prietena”, e deajuns un simplu click pe www.coffeechat.ro.