Depinde de ce vrea el?

Exista inca multe femei care isi conduc viata in functie de ce vrea barbatul. Ce vrea el, cum vrea el, cand vrea el. Nici macar nu se gandesc ca s-ar putea lua si pe ele in calcul. Sau, chiar mai mult, ca ar putea sa se puna pe ele pe primul plan. Si nu ma refer la a-i cere si lui parerea, in vederea unor cumparaturi, vacante sau alegerii meniului de la masa de seara. Asa, in general, orice mica decizie e in functie de ce vrea el. Chiar si sentimentele ei sunt influentate in mare parte de asta.

Sigur ca e bine ca intr-un cuplu deciziile sa fie luate impreuna. Din nefericire, cand vine vorba de sentimente lucrurile nu mai sunt atat de la indemana. Poti sa il iubesti pe el, dar el sa nu te iubeasca. Sau invers. Ok. Si ce faci atunci cand vezi ca sentimentele nu iti sunt impartasite? Te agati de el cu disperare? Faci tot ce iti sta in putinta sa il “convingi” ca te iubeste? Sau te resemnezi si iti continui viata, cautand pe altcineva?

- “Eu as vrea sa ramanem impreuna, dar el are indoieli.
- Si tu ce ai vrea sa faci?
- Pai, eu as vrea sa imi gasesc un serviciu. Dar el nu prea e de acord. As vrea sa mergem de sarbatori la ai mei, sa ii vad. Imi e tare dor de ei si ei vor sa ma vada. Abia ma asteapta.
- Si de ce nu va duceti?
- Pai el nu vrea sa mearga cu mine.
- Atunci de ce nu mergi doar tu.
- Mi-e teama ca o sa creada ca il parasesc.
- Doar pentru ca vrei sa iti petreci sarbatorile cu ai tai?
- Stiti, el e destul de sensibil si bolnavicios.
- Totusi, nu poti sa il convingi ca, daca nu vrea sa mearga cu tine, sa mergi doar tu?
- Am incercat. Nu merge. Plus ca, nu vrea sa imi dea bani de drum.
- Sa inteleg ca depinzi de el financiar, iar el iti conduce viata. Asta nu te face sa te simti ca un copil? Daca nu chiar mai rau?
- Eu nu ma gandesc asa. Stiti, il iubesc foarte mult. Si el ma iubeste.
- In concluzie, daca el nu vrea ceva, nu ai voie sa vrei nici tu. Sau, poti sa vrei, dar nu sa si realizezi lucrul acela. Sa zicem ca poti sa te impaci cu gandul asta, dar ce faci cu frustrarile care se tot aduna? Nu te simti controlata si manipulata?”

Si cazuri din acestea sunt multe. Femei care cred ca viata se va incheia pentru ele, daca el va iesi pe usa si nu se va mai intoarce niciodata. Care cred ca vor fi anihilate pur si simplu prin simpla lui absenta…definitiva. Stim cu toate ca nu e asa, stiu si ele, insa nu pot face mai mult pentru ele. Sau asa cred. Cred in neputinta lor.

Problema parca nici nu ar fi asta. Ci faptul ca nu observa nimic. Nu isi dau seama de nimic. Ele se conduc dupa acest model, probabil singurul pe care il cunosc, eventual copiat, si duc o viata in umbra barbatilor lor. Nu le e nici cald, nici bine, nu se simt cu adevarat iubite, apreciate sau respectate. Pur si simplu cred ca asa e viata si ca nu sta in puterea lor sa faca absolut nimic sa schimbe situatia. Unele nici nu isi pun intrebarea de ce. De ce sa faca o schimbare?

Interesant e ca, fiind “captive” in propriul lor lat, se uita totusi cu jind la vietile altor cupluri. Vad ca se poate si altfel, ca exista optiuni, insa nu au curaj pentru ele. Isi zic ca trebuie sa isi duca destinul, asa greu cum e el.

Si mai neplacut este ca, atunci cand isi fac totusi putin curaj sa ceara ajutor intr-un fel, nu il accepta. Se multumesc doar cu a se plange de viata lor, cu a spune ca vor o solutie, o schimbare, fara sa faca nimic concret.