Ritmul circadian guvernează ciclul somn-veghe şi se comportă ca un ceas intern care îţi controlează tot, de la tensiune şi temperatura corpului, la cât de somn îţi este într-un anumit moment al zilei.
Acest ritm circadian este foarte bine conectat la obiceiurile tale, astfel că dacă eşti mai degrabă o pasăre de noapte, ritmul tău circadian va fi diferit de al cuiva care dă randament pe timpul zilei.
Ceasul intern al organismului funcţionează cel mai bine când ai o rutină, astfel că dacă te culci la aceeaşi oră în fiecare noapte, organismul se obişnuieşte cu orele de somn pe care le primeşte şi ştie când să se trezească dimineaţa. Având în vedere că proteina PER reglează ciclurile de somn, când nivelul acestei proteine scade la venirea serii, pulsul îţi încetineşte, îţi scade tensiunea şi începi să te simţi obosit şi pregătit pentru somn.
Prin urmare, dacă ai o rutină bine pusă la punct în ceea ce priveşte somnul şi stările de veghe, trezindu-te la aceeaşi oră în fiecare dimineaţă, organismul începe să crească nivelul de proteină PER şi să elibereze hormoni precum cortizolul, cam cu o oră înainte de ora ta obişnuită de trezire, ajutându-te să te ridici din pat mai uşor la momentul potrivit.
De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că organismul tău urăşte, pur şi simplu, alarma. Fie că îţi vine să crezi sau nu, organismul tău preferă să se trezească în ritmul său natural şi nu în sunetul infernal al alarmei de dimineaţă. Aşadar, corpul este atât de bine antrenat încât ştie să pornească motoarele tocmai când ţi-e somnul mai dulce, cu câteva momente înainte să sune alarma. Asta se traduce uneori prin sentimentul acela îngrozitor că ai dormit prea mult şi că nu ai auzit, de fapt, când a sunat alarma.
Un nivel scăzut al acestei enzime sporeşte arderea grăsimilor şi anduranţa
