De ce fac copiii pipi in pat?

Fiecare individ are ritmul lui de a se adapta, de a dobandi capacitatile si abilitatile necesare pentru a trai si a se integra in societate. In mod normal, odata dobandita capacitatea de a se mentine curat, copilul nu ar avea de ce sa se intoarca la acest obicei. Si cu toate astea, exista multe cazuri in care copii de 5-6 ani, sau chiar mult mai mari, reincep sa faca pipi in pat sau pe ei.

Fenomenul este denumit enurezis si este considerat un simptom. Acesta poate fi primar – copilul nu este continent pe o perioada de 3-6 luni, sau secundar – copilul a avut o perioada lunga de continenta, dupa care a reinceput sa faca pipi in pat; poate aparea pe timpul zilei sau noptii (diurn sau nocturn), sau pe toata perioada zilei (mixt). Unele studii sustin ca parintii care au fost enuretici au sanse foarte mari (pana la 77%) sa aiba copii care vor avea si ei enurezis.

De oricare tip ar fi enurezisul copiilor lor, parintii se arata nemultumiti, uneori chiar speriati si dezamagiti. Cum sa mai faca pipi in pat la varsta asta?! Unii considera ca au gresit cu ceva in educatia copilului, ca nu au facut indeajuns, sau ca nu au fost suficient de exigenti. Altii il invinovatesc pe micut, il acuza si il dojenesc peste masura.

Alti parinti aleg sa consulte un medic, sa afle daca problema aparuta nu are o cauza de natura organica: infectii urinare, diabet, constipatii, intarziere in crestere si dezvoltare etc. In cazul in care in urma investigatiilor medicale reiese ca problema are un fond anatomic sau functional, copilul este tratat dupa caz. Acesta este invatat cum sa isi antreneze vezica urinara, prin intermediul unor exercitii care sa il ajute sa se abtina cat mai mult de la urinat, prin care isi va putea intari sfincterele si mari capacitatea de rezervor a vezicii urinare. Pe langa aceasta, parintii nu ii vor mai da de baut cu doua ore inainte de a-l culca; il vor trezi la aproximativ o ora de la adormire pentru a-l pune sa urineze etc. Se poate interveni si cu tratament medicamentos dar, din nefericire, medicatia utilizata in aceste cazuri are efecte doar pe durata administrarii; de cele mai multe ori, odata cu intreruperea medicatiei revine si enurezisul.

Este posibil ca primul "accident" sa fi fost aspru criticat de catre parinti, copilul primind aceasta ca pe o retragere a afectivitatii parintilor. Uneori parintii merg chiar mai departe: il fac de ras pe micut in fata rudelor, prietenilor, colegilor de gradinita sau de scoala si chiar ajung sa aplice pedepse. Acest lucru nu face decat sa agraveze situatia.

Cu siguranta cel mic nu a ajuns sa faca pipi in pat in mod constient, pentru a se razbuna sau a atrage atentia asupra lui. Prin urmare, ar fi indicat ca parintii sa discute direct cu copilul, sa ii explice ca nu este bolnav si ca il vor ajuta sa treaca peste aceasta perioada neplacuta, incurajandu-i fiecare efort si reusita, fara a-l dojeni in cazul unui accident ulterior.

Exista si unele motive, de natura psihica, ce pot duce la astfel de manifestari. Multi dintre copii enuretici sunt mult mai sensibili si au o stima de sine redusa. Motivatia psihologica poate fi data de o tulburare in dezvoltare sau de un factor stresor foarte puternic aparut in viata copilului: o modificare brusca in viata acestuia - mutatul intr-o alta locuinta, divortul parintilor, iar in cazuri mai grave – abuzul sexual.

Depasirea situatiei "de criza" se va face treptat, dupa eliminarea factorului stresor, uneori enurezisul persistand inca o buna bucata de vreme.