Daca azi ai ramane singur pe lume?

Daca azi ai ramane singur pe lume, la ce te-ai gandi prima data?

Cati dintre noi stiu oare ce inseamna sa fii singur pe lume?! Sa n-ai pe nimeni, sa n-ai cui sa-i spui ce te doare. Sa n-ai un loc al tau, sa n-ai incotro s-o apuci...

Poate ca gustam din cand in cand din singuratate, cand ne apare in viata sub diverse forme, insa marea majoritate dintre noi avem puncte de reper ferme: o familie din care provenim, frati, parinti, unchi, matusi, o familie pe care ne-o construim. Stim cum e sa apartinem unei familii. Si beneficiem sau am beneficiat de sustinere.

Calin are douazeci si ceva de ani. Si el a avut odata o familie. Nu pentru prea multa vreme, ce-i drept. Provine dintr-un mediu extrem de sarac, o familie de romi care si-a abandonat copiii la orfelinat. Era la moda orfelinatul pe vremea lui Ceausescu, era la moda si la inceputul anilor ’90.

Calin are 11 frati, insa pastreaza legatura doar cu una dintre surori, mai apropiata de varsta lui, abandonata si ea cam in aceeasi perioada de timp, intr-un orfelinat de fete.

“Pe mine si pe Monica ne-o lasat la casa de copii, pentru ca astea erau posibilitatile. Mai veneau sa ne vada, dar foarte rar. Daca un parinte te paraseste e foarte nasol...”, rascoleste Calin prin amintiri.

Ai lui stau intr-o coliba si sunt batrani. Pe langa ei stau o parte dintre copii. Calin n-are locul lui acolo. Asa ca e nevoit sa faca fata situatiei cum poate el mai bine. Are job - de un an vinde ziare pe strada si castiga 380 de lei pe luna, 10 bonuri de masa si 30% din vanzari. “Ajunge de-un cartof, de-un salam, dar nu prea ajunge sa-mi cumpar haine sau sa-mi platesc caminul”, explica el.

E un caz clasic de tanar care iese de sub tutela Statului si ramane pe cont propriu, in strada. A avut noroc de-a lungul timpului sa fie sustinut de ONG-uri. A avut suisuri si coborasuri, un job intr-un supermarket, pe care l-a pierdut si mai apoi o “cadere” in abisuri. Caderea aceasta l-a facut sa-si reconsidere atitudinea. A stat pe strazi, a dormit pe sub poduri si a rabdat de foame. A iesit la suprafata cu intentia ferma de a reusi sa-si faca un rost.

“Fac orice ca sa-mi gasesc de lucru si sa am unde locui” i-a spus el asistentului social de la World Vision, toamna trecuta. Astazi, World Vision Romania il sustine cu plata chiriei si cateodata cu imbracaminte, consiliere si sprijin. Are cui sa-i vorbeasca, are un punct de stabilitate in lume.

A reusit sa se angajeze in plina criza economica si acum indrazneste si mai mult. A facut economii din salariul acela de 380 de lei pentru ca a primit sprijin. Cu banii stransi isi plateste scoala de soferi pentru ca vrea sa devina sofer de meserie si agent comercial.

“Sunt foarte mandra de Calin. Ceea ce face el astazi, efortul lui de a economisi banii pentru scoala de soferi, faptul ca are un plan, imi demonstreaza ca vointa lui de a reusi e mai puternica decat orice. Calin e un caz de succes”, apreciaza Edit Lazslo, coordonatoarea proiectului “Tineri in Tranzitie”.

Din anul 2000 World Vision Romania a sustinut 130 de tineri aflati “in tranzitie” sa se integreze in societate prin consiliere psihologica, identificarea unui loc de munca si ajutor financiar.

In fiecare an, sute de tineri din tara noastra sunt nevoiti sa paraseasca centrele de plasament. Ei trebuie sa se adapteze la o existenta autonoma, sa-si asigure pe cont propriu o locuinta, sa-si gaseasca si pastreze un loc de munca... Lucruri greu de facut cateodata chiar si pentru aceia dintre noi care avem familie, acoperis deasupra capului, job si tot felul de alte oportunitati.

Ii multumesc colegei mele Laura Runcanu, fara de care acest material nu ar fi fost posibil.